luni, 26 decembrie 2016

Libertate

nu mă pui în genunchi, la colțul vieții, pe coji de nuci
așa cum mă punea în copilărie tovarășa învățătoare
când uitam tabla înmulțirii,
mai târziu elementele din Tabelul lui Mendeleev.
nu-mi reproșezi că de la un timp te înșel cu Iisus și cu Apostolii.
eu, încerc doar să nu mușc când mi-e foame din mărul oprit.
spre propria-mi sihăstrie pornesc împreună cu mine.
am de făcut drum lung. cobor dintr-o închipuire,
mă urc în alta, “poftiți în vagone, se închid ușile urmează stația…”
m-ai iertat că am fost un fel de Alba ca Zăpada
care locuiam cu chirie în inima unui barbat însurat.
în toți anii când m-am plimbat prin el ca printr-un muzeu
aș fi avut nevoie de o hartă sau de o busolă
ca să aflu drumul cel bun.
într-o zi cu două dimineți, a lui ultima și prima a ta,
am evadat. m-am mutat cu tine
într-o casă cu miros conjugal.
din cand în când îmi oferi un bilet la spectacol în primul rând
și o cireașă de pe tort.
în fond, scopul veții nu este să fii
“fata babei sau a moșneagului”,
nici să găsești “punguța cu doi bani”,
ci libertatea dinlăuntrul tău. (Dorina Stoica)

duminică, 18 decembrie 2016

Poezia în care “umbra se face litanie” - Dumnezeu și umbra de Mariana Gurza, Editura Singur-2016


Mariana Gurza este fără doar și poate o poetă ce a ajuns la maturitatea scrisului său. O poetă creștină ce mânuiește cu măiestrie cuvântul spre zidire, îndemn la cercetare lăuntrică a fiecăruia dintre noi, în raport cu cei din jur. Ne-o dovedește volumul bilingv Dumnezeu și umbră” apărut în toamna anului 2016, la Editura Singur în condiții grafice deosebite, așa cum sunt toate cărțile apărute la această editura, în colecția Scrisul de azi’’, prin grija scriitorului editor Ștefan  Doru Dăncuș. Un plus de valoare este dat cărții prin traducerea în limba engleză de către renumitul scriitor specializat în indianistică, traducător şi eseist privind literatura sanscrită, literatura antropologică, prof. dr. George Anca. Acesta,  în   cuvântul de întâmpinare “Frumoasa doamnă între Dumnezeu și umbra sesisează singurătatea poetei de neam și nemaineam”, purtând rezistența prin logos, înviere la înviere”. Poemele se caută liturgic și “au mai mereu dimensiunea rugăciunii Tatăl Nostru” subliniind și că, în versurile poetei, ”umbra se face litanie.”
Umbra este de fapt omul, ființă minunată dar căzut prin luciferică mândrie, perdant al raiului. Dacă în poezia Marianei ar fi vorba despre umbra propriu-zisă, lucrurile ar fi un pic mai simple, dar această alăturare, Dumnezeu - umbră poate crea o adevărată filosofie în mintea celui ce încă nu a deschis cartea. Umbra este zona de graniță între amintire și uitare. Un titlu foarte ispirat și plin de înțelesuri teologico-esoterice. Lucrurile pe care vrem să le uităm le punem întâi în umbră, iar într-un final ele ajung în întuneric. Umbra creează secretul. Fiecare om este un secret. Lumea în care trăim este un mare secret, pentru că nimic nu este dezvăluit în totalitate, “//Totul e un simulacru/ de moarte/ E doar o șaradă//” (Iubitule voi fi umbra ta). Sau “Am crezut că ştii/ cine sunt/ şi umbra şi fiinţă./ Până când mi-am dat seama/  că-n oglinda timpului/ nu  eram mai mult decât/ un strigăt,/ un hohot de râs,/ o rochie alba,/ o flacără de lumânare,/ un ou roșu,/ o bucățică de prescură,/ un ochi de lumină//.( Spune-mi cine sunt)
Putem vorbi de o poezie lirică filozofică în care poeta își pune unele probleme în legătură cu existența omenească. Se poate vorbi de un universul poetic firesc, a unui cotidian trist o durere nu atât persoanală cât pentru cel aflat în suferință, un dor de părinți, de bunici, grija pentru fii, nepoți,  amestecate cu multă dragoste și cu nădejde în Dumnezeu, în sfinți și în Maica Domnului.
Poeta are conștiința imperfecțiunii lumii în care trăiește. Ea visează o lume plină de iubire, de compasiune și ne mărturisește simplu, fără subtilități, frumos : // Spre infinit m-aș duce/ cu un cântec de dor păgân,/ și-n lacrimi tremurânde,/ aș semăna iubiri;/  m-aş prinde printre stele/ cu mâinile de flori,/ și-aș îngenunchia o lume, / o lume plină de erori”(Speranță)
Durerea pe care o simte pentru suferințele semenilor este la fel de puternica ca durerea persoanală. Ea suferă pentru acei care și-au pierdut serviciile, pentru copilul orfan, dar și pentru acei îndestulați care trăind în opulență uită de semenii lor . //”Trecătorule/ privește în jurul tău/ și spune-mi ce vezi./ Cum arată ochii copiilor,/ ai bătrânilor..”//( Indiferență). Mariana Gurza crede că omul este viu prin puritate și curățenia gândului, iertare și iubire:  //“Lăsați-mi gândul neîntinat/ Dogorind în iubiri pierdute,/ Lăsați-mi sufletul curat/ Și visele plăpânde”//(Manifest pentru viață)
Înțelepciunea conținută de majoritatea poemelor rezultă din cunoașterea și trăirea credinței. Totul însă este dozat, discret, subtil, smerit: //”Am reușit să-mi zăresc  îngerul/ rătăcit în mine,/ căutându-mă/ în gestul meu de umilință.//(Cerul plânge în inima mea).
Poezia Marianei Gurza trebuie citită de mai multe ori, o primă lectură nu-ți dezvăluie decât parțial mesajul profund creștin. Ei îi pasa! De oameni, de lume, de sufletele care se pierd, de copiii care se nasc într-o lume poluată moral și spiritual, globalizată.
Ea face parte din categoria poeților exegeți care cred într-o lume mai bună ce ar putea fi posibilă dacă oamenii s-ar schimba prin credință și dragoste. //Deschid geamul și simt/ Răceala stropului de lume/ plâng și eu, nu pot să tac,/ dar simt/ și simt că mi-e stăpân/ doar Domnul cel ceresc.”
Parafrazându-l pe N. Steinhardt, conform căreia ”Omul însuși e mister” (adică o Taină), poeta Mariana Gurza prin poemele sale, se destăinuie pios prin reflecție, ajungând la esenţa umanului, în strânsă legătură cu esența Dumnezeirii. Nihil sine Deo”!
Dorina Stoica




joi, 15 decembrie 2016

Pe toate le fac doar eu! ( Scrisoare către Moș Crăciun)


Pieptăn de două ori pe zi pisicile,
Șterg toamna de pe geamuri, cu perdele albe le îmbrac.
Dau laptele și cafeaua în foc, prăjesc pâinea până se arde.
Ușa prin care stau să dea năvală sărbătorile de iarnă o păzesc.
Cu anotimpurile lipite pe tălpile pantofilor în supermaket 
oferte și reduceri vânez.
Parfumez casa cu sarmale și cozonaci.
Întind cerul albăstrui cu nori, peste paturile din dormitoare,
macrameurile apretate rescriu istoria.
Hrănesc papagalul cu firimituri de iubire uscate.
Salvez de la îngheț cățeii aruncați în șanțul din drum.
Împotriva sistemului care nu scoate la pensie cerşetorii,
mă revolt!
Pentru gândacii de bucătărie, inventez meniuri vegan.
Ceai de tuse fac din plantele medicinale puse la presat
în cărțile de rugăciuni, ca să evit vaccinul antigripal. 
Aprind  licurici în ficusul din hol, din folie alimentară
confecționez îngeri, globuri din bule de săpun.
Goblenuri de păcate descos în așteptarea  
nașterii Pruncului, pregătesc  “scutece” cu miere  și nuci.
Plagiez spovedania mamei, sap gliile cuvântului,
semăn lumină în colinde, deschid poarta, Lerului-Ler.

Uneori noaptea din cauza oboselii vorbesc în somn la telefon.
Și pentru că
eu le fac pe toate,
vreau ca  Moș Crăciun
să stea trei zile la mine acasă

și să spele vase.
(Dorina Stoica)

luni, 12 decembrie 2016

Adrian ALUI GHEORGHE: Cartea de poezie: „Pâinea lui Bragi” de Dorina Stoica (Editura Paralela 45, 2016, Colecţia Qpoem)

Colecţia de poezie Qpoem a editurii „Paralela 45” a dat o şansă la receptare şi afirmare multor autori care şi-au consumat până acum combustia în apariţii editoriale în general la edituri din „orăşele” din provincie care mai mult ascund un autor, decât îl promovează. În general editurile „din cartiere şi apartamente” nu mai au noţiunea de redactor de carte, de lector, de corectură, de comunicarea editor-autor în definirea unui manuscris, a unei cărţi şi acest lucru se vede în amatorismul apariţiilor multor cărţi dintr-o piaţă a cărţii de poezie incoerentă, cu cărţi care sufocă poezia între două coperţi. Ar putea fi şi cazul Dorinei Stoica, (supra-) vieţuitoare la Bârlad, care a mai publicat ceva cărţi pînă în acest an, dar cu care nu m-am intersectat. Cartea recentă, „Pâinea lui Bragi” (Editura „Paralela 45”, 2016, Colecţia Qpoem) beneficiază de un cuvînt de promovare semnat de Al. Cistelecan, de o selecţie riguroasă a redactorului de carte, scriitorul Cosmin Perţa, de girul editorului Călin Vlasie. Cu aşa nume însoţitoare, cu o grafică suplă şi sugestivă, orice carte, indiferent de calitatea ei intrinsecă stîrneşte dacă nu interesul, măcar curiozitatea cititorului. Iar soarta se poate transforma în destin, nu-i așa? Căutînd sursele specifice, cele ale internetului, am descoperit că Dorina Stoica „a practicat” şi a publicat poezie religioasă, poezie tematică, umoristică, pamflete uneori, proză autobiografică, dar că întîlnirea cu „dinamismul” facebookului i-a modificat viziunea şi gestica de autor. O spune chiar ea, cu un umor subţire, în debutul volumului:„Defilez pe facebook  (dacă nu ești aici nu existi, e-o zicere mai nouă),/ cu o lista lungă de poeti, unii sunt deja consacrați./ Mă uit cu jind la poemele lor,/ parcă aș fi un câine flămând intrat pe furiș la masa stăpânilor./ Stau mai ales pe lângă poeții cu barbă./ Îndrăznesc uneori să întind mâna și să ciugulesc firimituri/ de fiecare dată cu speranța că sunt din „pâinea lui Bragi”./ In genunchi, printre mese acolo unde aburii bucatelor alese/ se amestecă cu mirosul inconfundabil al încălțărilor de firmă,  luate la kilogram/ de la “magazinul de vise” second hand prind  câte o metaforă, o mestec o rumeg, o las la dospit/ până sunt convinsă că-mi aparține./ Alerg cu ea sa-i fac loc într-un lung &poem,/ Amintit de baba Vanga-n predictiile apocaliptice despre România 2016,/ început acum vreo jumătate de veac când îmi număram primele fire de par alb/ și de când,  îmi tot hrănesc cu firimituri căzute de la masa poetilor/ frustrările./ ( asa cum mi-a scris în felicitarea de Anul Nou un poet cu barbă,/ devenit critic literar din lipsa de „pâine…”)” (Firimituri). Mai trebuie spus că unul dintre cele mai realizate texte din carte este „Concediu pe facebook”, care încheie volumul.
          În volumul „Pâinea lui Bragi” poezia este prezentată în mai multe registre, mai multe voci poetice se intersectează. O voce lirică este civic-pamfletară, cu un umor de cetăţean perpetuu perdant într-o societate care nu îşi găseşte cadenţa: „sunt cetăţean al României libere/ cu drept de vot/ şi pensie minimă pe economie./ am demnitate, să se ştie/ contribuţia la biserică/ şi impozitul mărite plătite la zi,/ precum şi facturile curente achitate/ am refuzat cardul de sănătate/ din spirit de solidaritate/ cu o minoritate religioasă,/ suntem una după alta/ trei case cu numărul şase.// întotdeauna privesc numai în sus./ să nu uit,/ geamul meu este/ cu cincizeci de centimetri/ sub nivelul străzii” (întotdeauna privesc numai în sus). De altfel, Al Cistelecan, în cuvîntul de pe coperta a patra spune, între altele: „O maliţiozitate descriptivă scoate în vervă scenele de cotidian social, iar inventarul de real se transformă în frenezie contemplativă; nu mai puţin în , fireşte, într-un denunţ moralist”.
          Altă voce este a biograficului transfigurat, cu un pregnant timbru elegiac, visul este un contratimp al aspiraţiei: „Locuiesc împreună cu o cucuvea/ într-o casă părăsită./ Cu ușile închise învăț mersul în două picioare./ Prin nămolul întristărilor soție de zombi/ m-am târât./ O boare de vânt îmi suflă/ neliniști de pe inimă în soare./ Stol de fluturi aurii/ niște fulgi de umbra cuminți/ picături de nimic/ praf./ Într-o casă părăsită, cu ușile închise/ cos rochia pentru nunta de aur/ din pânze de paianjeni.” (Cu uşile închise). Sau: „mă trezeam în fiecare dimineaţă/ cu speranţa că am primit/ perechea de aripi promise./ gândul o închpuia pe mama/ care mă năştea din nou/ şi mă înfăşa strâns” (Copy paste).
          O altă voce poetică îngînă înţelesuri şi subînţelesuri religioase, o poezie calmă, caldă, fără excesivităţi şi recurenţe dogmatice: „mă voi muta într-o carte/ cu toate bucuriile și tristețile/ iubiri răstignite/ candelabrele florilor de castani/ primăvara devreme icoane/ în așternuturile cu îngeri albăstrui/ mi-am atins cu degetele marginile/ viața și moartea/ cu un val subțire de lacrimi/ acoperită așteptam/ un Dumnezeu blând/ pe frunte alb/ mângâietor/ să nu mai plece de lângă mine/ intrându-mi sub pleoape/ unghii urechi nări/ în sânge răni vindecând/ boabe negre de mătănii/ cruci/ somn întârziat/ inima mi s-a făcut ceas deșteptător/ iar stigătul alb/ ied ales pentru masa de Paște” (primăvara, devreme, icoane).
          La Dorina Stoica se vede, în mai toate textele, bucuria de a trăi şi bucuria de a scrie. Şi „subînţelesul” că poezia e, în cele din urmă, o ieşire din contingent.
 10 decembrie, 2016, Piatra Neamţ

‘Saltul indignat din turnul de fildeș al poeziei’-de Angela Nache Mamier

Gaudeamus 2016 -Lansarea seriei a doua - Colecția qPOEM 2016 Editura Paralela 45
Născută  la data de 14 martie 1952, Răchitoasa, Bacău, Dorina Stoica   a scris și publicat patru volume de poezie, o antologie de autor ce conține poezie religioasă și trei volume de proză.  Este membră a cenaclului qPOEM din 2016.
Cartea de față este o rediscutare și  reinterpretare  repetitivă a optzeciștior, poeta fiind atrasă de problematica laturii sociale, angajată a operei acestora. Pe alocuri ea atinge o consistență certă, dar  saltul  la o poezie diferită stilului său anterior nu se face fără riscuri majore. Poeta va pune un pariu cu sine, îndrăznește saltul în poezia modernă  și îl câștigă prin  câteva poeme  care sunt scheletul cărții și anunță conținutul său, un fel de inventar al situațiilor contemporane  imediate, o panoramă prozaică, înlăcrimată, rănită, confuză până la spaimă, a cotidianului burlesc. Autoarea acestei plachete pune în discuție pierderea valorilor morale, mercantilismul, corupția politicienilor, deruta unei populații care nu mai are repere. Rezultatul este un fel de tragedie absurdă contemporană în care priveşte prin rănile sale, rănile tuturor, transmite prin acumulări, insistențe şi exagerări voite, o angoasă la limita depresiei și a disperării. Descoperirea optzeciștilor și lecturarea poeziei lor este electrizantă, copleșitoare si contagioasa, inspirându-i poemul  ‘Scriu cu fervoare de parc-as fi la închisoare ‘ din care citez : //mi-am pus la cap să le găsesc: /Florin Iaru, Mircea Cărtărescu, / Maria Cârneci, Călin Vlasie,/ Matei Vișnec, Emil Brumaru,/ Alexandru Mușina, Savatie Baştovoi  și cărți scrise de voi,/ plus altele  o sută și ceva/ cumpărate de la Bookfest./ Mântuitorului i se văd doar ochii/  din spatele lor,/  mi-e teamă să-L privesc, poate lăcrimează./  în grabă fac rugăciunea de seară,
“cred Doamne, ajută necredinței mele” / mă iartă,  stii că te iubesc,/  mi-am luat o vacanță de scris”//
În  ‘Pâinea lui Bragi’ se face observată  atitudinea eului auctorial faţă de lume. Textul este calchiat pe reţetea optzecistă , recapitulată cuminte  ca tehnică, dar resincronizată omniprezent în poezia autorilor de azi, integrându-se acestui curent de  ‘lume redezlănțuită’.  Poeta nu filozofează, nu face aluzii ci îndrăznește observare directă, moralistă, tinând în mâini un fel de oglindă în care  invită  semenii să se cerceteze, judece, trezească. Democrația actuală este un fel de agonie, centrată pe consumism, liberalism și materialism de tip second-hand.  Citez din poemul ‘alege doamna ce vrei’ :
asta-i prea mică asta-i mare/  vreau altă culoare/ pantalonii aștia mă strâng/ o femeie cu părul roșu a găsit o pălărie mov/ n-aveți voie să probați/  suntem monitorizați/ duduia din showbiz cu ochelari fumurii/ are gluga trasă pe frunte
caută într-o ladă lenjerie intimă/ tanga cu svarowschi/  și sutiene mărimea trei cu burete/ pentru întâlnirea de seară/ alege doamnă ce vrei este marfă/ româncele întotdeauna s-au îmbrăcat ieftin și bine/ lenjeria asta/  ține iarna de cald și vara răcorește în punctele esențiale/  faceți economie la facturi/ ce țară avem ce țară lăsați că-i bine/ înainte nu aveam voie cu lucruri de-afară/ era cenzură...//
Asistam  la o reluare  a unui model literar, dar nu se poate nega meritul, acurateţea  privirii, curajul de a face să defileze ca pe un ecran marionete dizlocate ale contemporanilor care s-au rătăcit, trăiesc haotic, fără idealuri ori speranțe, într-un paradis demult pierdut, care  nu mai merită, ori nici nu mai poate fi salvat .
Poetă de talent și cu un profil opiniatru, Dorina Stoica  reuneşte profilul său mistic, acestui filon surprinzator pâna și pentru ea.  Citez din poemul ‘de luni până luni’:’// ei, gunoierii, rezolvă o problemă/  oarecum necesară./ tacticoasă simplitate,/ capete aplecate smerit,/    ridicate doar când sprijiniți de stâlpul rușinii,/ fericiți toarnă pe gâtlej tărie./ bântuiți de duhuri necurate/  recuperează patimile aruncate, chiștoace/  de viață fumată, respirată, pipăită, trasă în piept./ duhnesc fără nici un gând de mândrie lucrează spațiul acela/  unde toate din pământ se nasc și-n pământ se-ntorc.// peste toate același Iisus Hristos/ dăruit până la Răstignire,/ caută însângerat rarele mărgăritare/   prin containerele  lumii moderne.//’
 ‘Biserica - scară spre Rai ‘ spune un proverb, poemele sale anterioare  erau bătăi de aripi îngeresti, religia fiind fundamentul existenţei într-o lume ce se transformă încet dar sigur într-o imensă groapă de gunoi.
Treptat poeta judecă viața de azi ca pe o nouă formă de sclavagism, o democraţie falsă, devenită infern. Înainte scrierea sa era rugăciune, dialog între omenire şi dumnezeire, (‘zbor’) //„Să te pregătești de Cer”, / așa mi-a spus într-o noapte un înger/ nu știu dacă era alb sau negru/  în visul meu incolor./ A doua zi mi-am legat pe umeri niște aripi/ luate cu împrumut / de la o pasăre împăiată./ Apoi (mă credeam deja pasăre),/  mi-am dat drumul de pe culmea casei./ De fapt descoperisem și eu/  legea atracției universale/ când a vazut  cum cade un măr din pom,/  atunci când se desprinde din codița sa.// Un călugăr ce tocmai trecea pe acolo/ m-a adunat de pe jos:/  “vino cu mine la mănăstire./   te voi învăța cum să te pregătești / pentru Cer”, acum se află pe paragul exasperarii !
Infernul este această Lume în care omenirea se îndepărtează de propriul său rai  atingând  mai ales malurile  infernului dantesc, unde adeseori numai durerea mai are loc.
Nucleul cărţii este deci o înlănţuire de priviri atente asupra avatarurilor impure ale modernităţii accelerate ale generaţiei Facebook ce s-a întins ca o plagă peste toate vârstele, înlocuind lumea reala cu una iluzorie facută după placul fiecăruia.( ‘Concediu pe facebook’)
 ‘lumea întreagă se află aici, la picioarele mele,/ voi petrece nopţi albe pentru a naviga,/ fără vreun rău de înălțime sau de mare,/   pe pagini virtuale. poate mă voi îndrăgosti./  în mediul virtual nu contează cum ești în realitate,/  iubirea e doar o chestiune de like,/  împlinită individual /  într-o lume de dincoace de monitor./  cu mesaje subliminale și zâmbete/ eşti scutit de jena de a-ți exprima / preferințele ori  dorințele fie și anormale./  mă aflu mereu într-o perpetuă glorificare și mărire de sine,/  ceea ce mă face să mă simt bine, eu cu mine./  sentimentele sunt determinate de o imagine,/  un copac înflorit, inimioare/  și floricele roz, animale mici si blănoase ‚pupăcioase’//
Varianta propusă de acest volum  este un risc asumat, dar de la soft, ar mai fi de făcut pasul spre hard, spre temele majore ale suferinței, morții pesimismului ,nebuniei.
Poeta opune acestor aglutinări dramatice, pasaje de biografism, în care general umanul este prezent  dar secret, discret. Se simte o cunoaștere a actului religios, o trăire în interiorul acestuia, unde interogațiile însă devin acute, tensionate, dramatice. Fără a-și propune să scrie într-un stil novator, adoptă travellingul cinematografic, diversitatea unui acut simț de observație , ‘fir conducător’   al unui stil de a tăia în carne vie, sfâșietor, surd, brutal. Acest ‘manual ‘propriu   de poezie, conține secvențe  reușite consacrate ludicului, ironiei, unui Turn al Babilonului eroic-comico-muribund . (‘întodeauna privesc numai în sus’)
‚//sunt cetățean al României libere/  cu drept de vot/  și pensie minimă pe economie./  am demnitate, să se știe./  contribuția la biserică / şi impozitul mărit plătite  la zi,/ precum și facturile curente achitate./  am refuzat cardul de sănătate/  din spirit de solidaritate/  cu o minoritate religioasă./ suntem una după alta / trei case cu numarul șase.// întodeauna privesc numai în sus./  să nu uit,/  geamul meu este/  cu  cincizeci de centimentri/  sub nivelul străzii.//’
Criticul literar AL.Cistelecan într-o foarte scurtă dar extrem de concludentă cronică, pe care o putem citit pe coperta  trei, scrie :  ‘Jucîndu-se cu dependenţa FB, Dorina devine o moralistă cu vervă satirică, patinînd pe linia invizibilă dintre (auto)ironie, umor şi sarcasm…’,  ‘Prima jumătate a cărţii se complace într-o ludică de caustice, dar inima Dorinei rămîne ataşată (acum mai discret textual, dar mai eficient liric) de credinţă. E ceea ce demonstrează partea a doua, mult mai bine decît o făceau poemele de reverenţă de dinainte. ‘
Dorina Stoica a optat azi, programatic pentru  o poezie angajată, politică, deși curios  îi lipsește un anumit retorism, ori pasionalitate. Pateticul e rar. Adrian Păunescu (un alt model ?) era un  maestru al repetiţiei şi a verbelor, al lungimilor explicative. Răbdare se cere și  la lectura acestor poeme, exagerat epice. Poate ar trebui amestecate  câmpuri de imagini și metafore, un fior metafizic, pentru a pune în lumină combustia interioară, sinceră, căci  poeta ne propune de la bun început  un  lung ultimatum, la care aceste descrieri-avertisment conduc sensibilitatea lectorilor. Intimitatea este un sanctuar, pe plan personal este chiar pudica. E spațiul singurătății .
In spatiul public, poeta nu se cenzureaza, rostogoleste butoaie pline cu praf de pusca. ‚//  Mamă dă mai des/  cu aghiasmă și tămâie,/  nu vezi că de un sfert de secol/  avem numai ghinioane,/  e plină  ochi lumea asta de răi!/ Așa mi-a spus popa Ion/   în Ajunul de Bobotează/  când a umblat cu Iordanul/  din casă în casă./
Dă mamă cu multă tămâie/  și pe-afară să fie,/  mi-a spus și popa Ilie/  că-i bună pentru cei din senat,/ “risipeşte-i degrabă/   gonește-i în munți și-n pustie”,/ du-i unde numai tu Doamne să-i știi.’ (‚Fum de tămâie’)
E o rescriere simbolică, personală a ‘Cartei  drepturilor omului’ care se desfăşoară la masa tăcerii, în aşteptarea trâmbiţelor păcii universale şi din interiorul unei  combustiuni care este dragostea de semeni.
Dorina Stoica un autor aflat la schimbarea macazului liric, îşi poate îngădui unele  inegalități artistice, dar ceea ce contează azi mai mult ca niciodată este vocea răspicată ce spune adevarul, a omului ce se vrea înțelept, precum ne spune și Împăratul Solomon în celebrele sale Pilde, ‘Începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu!’  
Angela Nache Mamier –scriitor Franţa, membră USR Brașov / 11 decembrie 2016




vineri, 9 decembrie 2016

Argumente profesioniste în favoarea unei nații lirice - De Abie Elena

Cele 24 cărți de poezie din colecția qPOEM 2016, Editura Parlalela 45

”O colecție ambițioasă în România, care își propune să găsească poeți valoroși pe care să îi aducă în fața publicului”. Așa a început Cosmin Perta, redactor de carte și director al Secției de Beletristică, la Editura 45, prezentarea celor 11 cărți publicate sub sigla QPoem.
Unsprezece autori, unsprezece stiluri și unsprezece volume formează, din acest an, partea a doua a unei colectii de poezie contemporană, unul dintre cele mai îndrăznețe proiecte ale Editurii Paralela 45, un vis început de către Călin Vlasie, directorul editurii, la începutul acestui an, cu prima serie de volume, ce cuprinde 13 autori, debutanți sau scriitori consacrați. O inițiativă pornită din căutarea de talente pe Internet.
” O colecție fenomen, o colecție care nu cred ca are termen de comparație în literatura română ca amploare, ca ceea ce și-a propus. Literatura română are resurse nemaipomenite. Ideea acestei colecții îi aparține editorului Călin Vlasie. Este cel care și-a dat seama că, dacă lucrurile sunt lăsate să stagneze în poezie, eventual, se va ajunge la aceeași formă de promovare, prin filiere și filiații, prin colecții care scot două-trei căți pe an. Q Poem publică zeci de autori și nu sunt autori de duzină. Deși sunt zeci, sunt autori aleși, selectați din cadrul cenaclului virtual Q Poem, un cenaclu mare, care adună câteva sute de autori din care sunt selectați pentru a fi publicați mereu cei mai buni. Este o competiție continuă acolo, este o competiție fără sfârșit”, a subliniat Cosmin Perta, în cadrul lansării de la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus - 2016.
Alexandru Cistelecan, unul dintre cei mai importanți critici de poezie din România și Răzvan Voncu, redactorul șef al Revistei România Literară, au scris textele de prezentare pe coperta patru, pentru aceste unsprezece volume, care fac parte din seria a doua a colecției Q Poem. Invitaâi să prezinte volumele, au prezentat colectia fară rezerve:
Alexandru Cistelecan:
”Este o colecție consistentă și destul de diversă ca formulă. Unele mai timide, altele antice, cu nostalgii față de poezia noastră. Clasice, interbelice și chiar mai retro; altele, însă, cu tupeu, în tonul poeziei de azi. Nu ar trebui ca autorii acestor volume să aibă mai multe sfieli decât poeții care se manifestă în alte cercuri, cenacluri. Ca să îl citez și eu pe Ioan Paul al II-lea, Curaj!”
Răzvan Voncu a subliniat: ”Eu sunt și istoric literar și îmi place, adesea, când primesc o carte nou apărută, să o mi-o imaginez pusă în rama istoriei literare. Acum, o colecție! Q Poem este, păstrând proporțiile, ceea ce a fost în 1890, Cenaclul literar al lui Alexandru Macedonski. Este prima tentativă serioasă, coerentă, de a aduna talente poetice, fără idei preconcepute stilului, în privința tematicii, a vârstei autorilor, în tentativa de a căuta un nou fel de a scrie poezie, un nou cod poetic. O tentativă în care editorului Călin Vlasie îi revine misiunea de a stimula tinerii care scriu, nu de a-i îndrepta către o anumită formulă sau alta.
Deocamdată, recolta colecției Q Poem este interesantă prin varietate. QPoem este o inițiativă de a stimula talentul poetic într-un cadru care presupune, totuși, o lectură profesionistă. Unii sunt oameni foarte tineri, care se află la experiența debutului, ezită și își caută vocea, dar sunt și scriitori care sunt bine închegați, al doilea volum va însemna si consacrarea ca autor de sine stătător”.
înregistrare realizată de Abie Elena, jurnalist ArteFapte


”O colecție ambițioasă în România, care își propune să găsească poeți valoroși pe care să îi aducă în fața publicului”. Așa a început Cosmin Perta, redactor de carte și director al Secției de Beletristică, la Editura 45, prezentarea celor 11 cărți publicate sub sigla QPoem.
Unsprezece autori, unsprezece stiluri și unsprezece volume formează, din acest an, partea a doua a unei colectii de poezie contemporană, unul dintre cele mai îndrăznețe proiecte ale Editurii Paralela 45, un vis început de către Călin Vlasie, directorul editurii, la începutul acestui an, cu prima serie de volume, ce cuprinde 13 autori, debutanți sau scriitori consacrați. O inițiativă pornită din căutarea de talente pe Internet.
” O colecție fenomen, o colecție care nu cred ca are termen de comparație în literatura română ca amploare, ca ceea ce și-a propus. Literatura română are resurse nemaipomenite. Ideea acestei colecții îi aparține editorului Călin Vlasie. Este cel care și-a dat seama că, dacă lucrurile sunt lăsate să stagneze în poezie, eventual, se va ajunge la aceeași formă de promovare, prin filiere și filiații, prin colecții care scot două-trei căți pe an. Q Poem publică zeci de autori și nu sunt autori de duzină. Deși sunt zeci, sunt autori aleși, selectați din cadrul cenaclului virtual Q Poem, un cenaclu mare, care adună câteva sute de autori din care sunt selectați pentru a fi publicați mereu cei mai buni. Este o competiție continuă acolo, este o competiție fără sfârșit”, a subliniat Cosmin Perta, în cadrul lansării de la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus - 2016.
Alexandru Cistelecan, unul dintre cei mai importanți critici de poezie din România și Răzvan Voncu, redactorul șef al Revistei România Literară, au scris textele de prezentare pe coperta patru, pentru aceste unsprezece volume, care fac parte din seria a doua a colecției Q Poem. Invitaâi să prezinte volumele, au prezentat colectia fară rezerve:
Alexandru Cistelecan:
”Este o colecție consistentă și destul de diversă ca formulă. Unele mai timide, altele antice, cu nostalgii față de poezia noastră. Clasice, interbelice și chiar mai retro; altele, însă, cu tupeu, în tonul poeziei de azi. Nu ar trebui ca autorii acestor volume să aibă mai multe sfieli decât poeții care se manifestă în alte cercuri, cenacluri. Ca să îl citez și eu pe Ioan Paul al II-lea, Curaj!”
Răzvan Voncu a subliniat: ”Eu sunt și istoric literar și îmi place, adesea, când primesc o carte nou apărută, să o mi-o imaginez pusă în rama istoriei literare. Acum, o colecție! Q Poem este, păstrând proporțiile, ceea ce a fost în 1890, Cenaclul literar al lui Alexandru Macedonski. Este prima tentativă serioasă, coerentă, de a aduna talente poetice, fără idei preconcepute stilului, în privința tematicii, a vârstei autorilor, în tentativa de a căuta un nou fel de a scrie poezie, un nou cod poetic. O tentativă în care editorului Călin Vlasie îi revine misiunea de a stimula tinerii care scriu, nu de a-i îndrepta către o anumită formulă sau alta.
Deocamdată, recolta colecției Q Poem este interesantă prin varietate. QPoem este o inițiativă de a stimula talentul poetic într-un cadru care presupune, totuși, o lectură profesionistă. Unii sunt oameni foarte tineri, care se află la experiența debutului, ezită și își caută vocea, dar sunt și scriitori care sunt bine închegați, al doilea volum va însemna si consacrarea ca autor de sine stătător”.
înregistrare realizată de Abie Elena, jurnalist ArteFapte

 (Text preluat de pe pagina de facebook - Camelia Iuliana Radu)