sâmbătă, 10 septembrie 2016

eu și jumatatea mea de viață



fericirea depinde de spondiloza cervicală
și de creșterea glicemiei!
atacurile de panică deschid portaluri
dinspre prezent înspre trecut
și dinspre trecut spre viitor.
magiunul copilăriei fierbea pe pirostii.
mestecam cu linguroiul de lemn de patru ori pe oră,
măsuram timpul cu un fus înfipt în mijlocul unui cerc
tăiat în patru ca o mămăligă.
în fierberea aceea întunecată imaginam
iaduri si judecata de apoi.
ne-am urcat fără bilet în tramvaiul 45
am deschis cu pila de unghii Cutia Pandorei
dansând cu șerpii traversam pe roșu
pană ce iarna năvălea peste noi.
desenam inimi insăgetate pe zapada viscolită de ani,
de fierbinte ce eram încălzeam blocul acela cenușiu
ce avea piese de mobilier calorifere reci din fontă.
eram vinovați de copacii înfloriți în februarie.

acum sunt un fel de marcel proust. în fiecare seara caut
lumina obscură și umărul gol pe care să desenez
un atac de cord sau un accident vascular.
și pentru ca nu mai avem nimic interzis de făcut
spate în spate, fiecare pe partea sa de viață,
îngițim pastilele.
hai să tragem puiul acela de somn
din care nu se trezește nimeni niciodată! 
(Dorina Stoica)