miercuri, 15 iunie 2016

am început să semăn cu o ploaie


timpul meu şi-al tău vor  încolți
pe-un câmp cu maci, o mare de visări.
în vreme ce alții se nasc pentru-a muri,
noi vom muri mereu spre a ne naște
din apa ploii și apoi din Duh.
prin iarba neagr-a nopților de vară
sunt stele mii pe cer și-n iarbă licurici.
înmiresmată  linistea-i  rotunda...
puși la uscat pe colțul lunii,  nori.

am început să semăn cu o ploaie,
lăsând în urmă vara, curcubeu.
timpul îmi curge lin și monoton
dintr-un capăt în cealălat al zilei.
al tău dinspre zi înspre noapte,
al meu dinspre noapte spre zi.
ne vom găsi în curgerea-mpreună
pârâu umflat după nebune ploi.
(Dorina Stoica)

Imagine de pe internet