duminică, 22 mai 2016

Într-o lume obtuză

pe unde merg uit câte ceva,
zilele trecute mi-am uitat
inima pe o bancă într-un parc
dintr-o țară îndepărtată,
vizitată pentru prima oară în această vară.
semăna cu o pasăre zgribulită
 a iarbă cosită și a sulfină mirosea.
dacă a găsit-o cineva
să mi-o trimită prin curier rapid.

ușile de la casă le las adeseori
larg deschise să intre diminețile de vară
cu flori, albine și miros de iarbă grasă
proaspăt cosită acoperită de roua
de la ultima ploaie.

palmele le-am împreunat,
fruntea-mi a sărutat pământul.
închinăciune.
într-o lume obtuză merg
contra apei cu o carte de rugăciune
și alta de poezie-n bagaj.
(Dorina Stoica)