Într-o lume obtuză

pe unde merg uit câte ceva,

zilele trecute mi-am uitat

inima pe o bancă într-un parc

dintr-o țară îndepărtată,

vizitată pentru prima oară în această vară.

semăna cu o pasăre zgribulită

 a iarbă cosită și a sulfină mirosea.

dacă a găsit-o cineva

să mi-o trimită prin curier rapid.

ușile de la casă le las adeseori

larg deschise să intre diminețile de vară

cu flori, albine și miros de iarbă grasă

proaspăt cosită acoperită de roua

de la ultima ploaie.

palmele le-am împreunat,

fruntea-mi a sărutat pământul.

închinăciune.

într-o lume obtuză merg

contra apei cu o carte de rugăciune

și alta de poezie-n bagaj.
(Dorina Stoica)