duminică, 24 aprilie 2016

Si El ma vedea (Lunea cea mare - Denie)


l-am văzut undeva la un capăt de așteptare
gol și flămând nu dormea niciodată
ca să nu viseze că pietrele s-au făcut pâini
sufletul său cerea doar puțină credință
ca să arunce muntele păcatelor mele în mare
l-am închis între ziduri
pe cel ce putea oricând trece prin ele
știam că-i obosit dar nu i-am dat odihnă
stiam că e flămând
dar nu l-am poftit la masă
nici apă nu i-am dat să bea
cu haina ce nu-mi trebuia
aș fi putut să-i acoper frigul din oase

în timp ce ochii săi mă priveau
în ființa mea de țărână icoane intrau
(Dorina Stoica)


primăvara devreme icoane


 mă voi muta într-o carte
cu toate bucuriile și tristețile
iubiri răstignite
candelabrele florilor de castani
primăvara devreme icoane

în așternuturile cu îngeri albăstrui
mi-am atins cu degetele marginile
viața și moartea
cu un val subțire de lacrimi
acoperită așteptam
un Dumnezeu blând
pe frunte alb mângâietor
să nu mai plece de lângă mine
intrându-mi sub pleoape 
unghii urechi nări
în sânge răni vindecând
boabe negre de mătănii
cruci
somn întârziat

inima mi s-a făcut ceas deșteptător
iar stigătul alb
ied ales pentru masa de Paște 
(Dorina Stoica)


 imagine de pe internet




miercuri, 6 aprilie 2016

Pe malul apei


întunecate plângătoare
sălcii pletele își spală
din zori și până-n noapte
din noapte până-n zori
în apa tulbure
mi-am aruncat undița
„învață să pescuiești”

se făcea că era dimineață  
iar eu nu prinsesem nimic
atunci Luna și câteva stele
am pescuit
mai erau atat de multe...

ți-am spus
„mâine noapte să aducem o plasă
vreau să le prindem pe toate”
iar tu mi-ai șoptit “de ce te grăbești?”
maine seara vor sosi „pescarii de oameni” 
(Dorina Stoica)


imagine de pe http://manastireacurchi.md/

luni, 4 aprilie 2016

Mihaela Oancea copilărește cu ,,Năzdrăvanii din pădure”

Mihaela Oancea, dascăl filolog și poet, scrie pe lângă poezia delicată și profundă pentru adulți și poezie pentru copii. O trudă nu tocmai ușoară, ținând cont de faptul că universul copilăriei este unul complex și dificil de abordat, deoarece copilul este o entitate în formare și pentru a ajunge la sufletul său trebuie să-l cunoști foarte bine. Or, poeta Mihaela Oancea, în cartea de poezie pentru copii „Năzdrăvanii din pădure” apărută în 2015 la editura Pim, dovedește atât cunoaștințe de geografie, cât și de botanică atunci când alcătuiește o lume ce populează pădurea. Este o lume veselă și frumos nuanțată ce pare aievea.
Folosirea tehnicilor poeziei clasice are atât menirea de a face lectura melodioasă, cât și accesibilă micuților. Nu lipsesc metaforele, epitelele și comparațiile și nici ilustrațiile. Se știe că o carte pentru copii fără poze e ca o mâncare fără sare. Dacă adăugăm și coperta (realizată de Dana Lungu) viu colorată ce poate atrage atenția oricărui copil iubitor de carte ori vreunui părinte ce dorește să-i dezvolte copilului deprinderea de a citi, putem spune că avem în față o carte numai bună de citit, dar și de cumprat, deci o carte comercială. Poate suna protocolar, însă trebuie să recunoaștem că valoarea unei cărți este dată și de impactul pe care îl are asupra cumpărătorului de carte.
Lecturând cartea, am constatat că poezia din volumul „Năzdrăvanii din pădure” nu este scrisă doar pentru copii, ea place și adulților. Iată o poezie despre primăvară ce te cucerește începând cu titlul - „Primăvară, muguri noi”: ,,Cerul și-a luat stropitoarea,/ Toată noaptea a udat/ Răscolind de pe colnice/ Ținutul în lung și-n lat//(...) Se trezesc cu-n dor de cânt/ Sturzi, sticleți și ciocârlii,/ Codrul brațele-și deschide,/ Freamătă-n dulci armonii.//(...) Snopi de viorele-albastre,/ Lin, pe brațe, noaptea poartă/ Și respir-adânc pădurea,/ Prinsă-i luna de o toartă”.
Cartea ne ajută să cunoaștem o mulțime de personaje simpatice din lumea gâzelor și a animalelor ce au persoanlități distincte, sentimente, năzuințe și ambiții. Astfel, Bondărel este îndrăgostit, bursucul e ,,nătăfleț” și ,,fundul”, vulpea e (nimic nou) ,,vicleană”, ,,lingușitoare”, reușind să-l păcălească “-Confortabil stai, vecine?/ -Da, da, da! zice fudulul/ - Stai, dar află de la mine/ Hoțu-a păcălit credulul!”( Vulpea și bursucul nătăfleț), ,,Moș Martin e de poveste”, cu mare tam-tam se face „Alfabetizare în zăvoi”, iar când crângul e parfumat de salcâmii în floare, ,,Cine mai vrea să învețe” că „Norocul nu se vinde” ori ce se întâmplă oare „De sapi groapa altuia...”( „De sapi groapa altuia/ Sigur vei cădea în ea!”).
Întâmplări precum cea cu ,,Aricel – doctor fără voie” te fac să zâmbești, ursuleții visează călătorii pe mări îndepărtate, dar sunt învățați de către părinți că nicăieri nu-i mai bine decât acasă, în codrul plin cu bunătăți. Bufnița le dă sfaturi chiar și urșilor mai mari explicându-le că fiecare vietate își are rostul său pe lume (povestire în versuri cu final moralizator). Până și Țânțărel are parte de un poem ( „Vizita lui Țânțărel”).
Viața este palpitantă în pădure, se face culturalizare „Serată în pădurea piticilor”, organizându-se concerte la care participă animalele ce aduc daruri interpreților. De fapt, aceste povestioare în versuri sunt moduri corecte de comportament pe care poeta le pune în fața cititorilor folosindu-se de animălțele din codru.
În cartea Mihaelei Oancea totul e o joacă, o bucurie de a trăi în libertate, un îndemn spre traiul curat, natural, în care totul este armonios, vesel, pozitiv și firesc, așa cum se cade să fie și cum este lăsat de la Dumnezeu traiul pe pământ.
Și uite așa cu joaca, timpul zboară din primăvară în vară, vine iarna cu zăpezi și cu povești frumoase. Persoanjele din povestirile în versuri ale Mihaelei Oancea - ariciei, ursuleți, iepurași se distrează la fel de bine atât iarna, cât și vara, bucurându-se de viață și de tot ce le oferă natura.
Volumul „Năzdrăvanii din pădure” este unul cu un conținut unitar, moralizator și educativ, o carte folositoare, ce conține poezii cărora le-ar sta bine în manualele școlare! O felicit pe Mihaela Oancea, prietenă virtuală (deocamdată), și îi doresc consacrarea ca poetă a tinerei generații!
                                                                                                                       Dorina Stoica



sâmbătă, 2 aprilie 2016

Qpoem virtual & real

Sunt zile pe care le aștepți cu atâta nerăbdare încât orele par lungi iar nopțile nesfârșite. O astfel de zi a fost cea de 1 aprilie 2016, o zi pregătită minuțios și oarecum în taină de către protagonișii unui plan măreț de poezie contemporană ce poartă numele inspirat de Qpoem!
Dar să încep cu începutul. Am fost adăugată pe acest grup de către poetul si patronul Editurii Paralela 45,  Călin Vlasie („domnul Qpoem” așa cum l-a numit cineva în ziua cu pricina și cred că așa îi vom spune când vom vorbi între noi). E un obicei să fii adăugat pe tot felul de grupuri în care nu te regăsești de nici un fel, drept pentru care am intrat pentru a vedea despre ce e vorba și a ieși apoi din acea comunitate sau a încerca să găsesc afinități cu oamenii înscriși iar apoi din când în când să postez, așa cum fac pe câteva grupuri de mai bine de doi ani de când sunt pe facebook. 
După ce am citit regulamentul și câteva texte postate, am remarcat comentaiile la postări nu puține, critice, nu doar laudative la superlativ ca pe cele mai multe astfel de comunități și mi-am dat seama că ceva se întâmplă.Zile în șir am citit, am tot citit. M-a uimit diversitatea poemelor, libertatea de exprimare. Am încercat să ma eliberez de rigorile versului clasic, să scriu așa cum vorbesc, liber rebel fără reguli și fără inhibiții. Nu aveam însă destul curaj să postez ce am compus în aceiași manieră cu cele citite. Încurajată și puțin cosmetizată (la text desigur), de o qpoemistă cu aplecare spre scrisul unora ca mine, am îndrăznit! Și bine am făcut!
Cu fiecare zi au apărut alții poeti, cei mai multi tineri, unii receptivi la critici, alții reticenți și foarte orgolioși convinși că sunt cei mai buni, unii dintre orgolioși chiar buni de tot, dar fiecare unic în felul său.
Ca pe niște pui ne-a adunat în jurul său Călin Vlasie, ne-a încurajat, certat, criticat, lăudat promovat, publicat și sfătuit! Recunosc, nu prea am avut parte de un cenaclu literar în lumea reală fiind mulțumită să aflu aici o atmosferă de lucru, interes pentru tot ce se postează și aplecare pe texte.
După ce a început să funcționeze site-ul Qpoem unde postăm textele, ne-am mutat unii acolo, altora le place mai mult pe grup, locul comod unde se comentează. Aceasta se întâmplă mai rar pe site-ul Qpoem.
Dar iată că pe 21 martie, de Ziua Internațională a poeziei s-a întâmplat ceva minunat. La Târgu Mureș, într-o ceainărie un grup de membri Qpoem din zona Maramureșului s-au întâlnit cu inițiatorul acestui proiect, s-au împrietenit, și-au citit poeziile.  Virtualul a coborât în lumea reală demonstrând că tehnica modernă nu distruge relațiile dintre oameni ci din contra, face posibil ceea ce s-ar putea înfăptui cu mult mai greu dacă nu ar exista posibilitatea interacțiunii pe internet, respectiv pe acestă platformă uriașă de comunicare facebook, blamat de mulți, adorat de mulți dar folositor până la urmă tuturor.
Văzând imaginile, am fost cuprinsă de entuziasm și convinsă că ceva asemănător poate avea loc și la Bârlad. Am răspuns provocării lansate de scriitoarea Angela Baciu și am făcut publică invitația fără a mă gândi prea mult cum se va realiza întâlnirea. A doua zi mi s-a făcut teamă că vor apărea piedici, am avut emoții. Angela Baciu însă a acționat punând totul “pe roate”. Și-au manifestat intenția de a veni atât membrii Qpoem din Bârlad și împrejurimi cât și unii din Iași, Tecuci, Vaslui. Îmi doream să fie totul bine iar musafirii să  simtă ospitalitatea bârlădenilor. Nici de prezența domnului Călin Vlasie nu eram foarte sigură gândind că totuși nouă românilor ne plac glumele și păcălelile de 1 aprilie, dar nu am spus aceasta nimănui.
După întâlnirea de la Centrul Eminescu unde s-a vorbit preț de o oră despre cărți, poezie, oameni, și omenie, orele au trecut repede și iată-ne la Cafeneaua Literară C&D de pe strada Stroe S. Belloescu într-o prea-frumoasă amiază mult prea caldă de primăvară, bucuroși să ne cunoaștem, să ne privim în ochi. Ne-am recunoscut ca și cum ne-am fi știut de o viață!

Uimitor cum poate această, aș numi-o energie ce poartă numele de poezie să adune oameni de toate vârstele să-i facă să vorbească aceiași limbă ca și cum timpul nu ar exista. Nu știu ce au simțit cei tineri dar eu, femeie cu ghiocei mulți în păr m-am simțit de vârsta lor. Mi-am dorit ca despre acestă activitate, despre acest cenacul atipic și foarte modern să știe și concitadinii mei bucurându-mă particparea unora ca spectatori, altora din curiozitate, alții ascunzându-și cu greu nedumerirea, unii încercând să facă (...) ceea ce fac la toate evenimentele din provincialul nostru oraș mic dar cu orgolii mari, însă majoritatea cu entuziasm și mare bucurie de a fi martorii unui eveniment altfel decât cele de până acum.
Venirea doamnului Vlasie Călin la ora stabilită ne-a bucurat deopotivă pe toți! Aveam să aflăm din cuvântul domniei sale că își are obârșia într-o comună din apropierea Bârladului și că este foarte legat afectiv de zona Moldovei. Aceasta a făcut să ne simțim familiali și degajați în conversație.
Am descoperit un spirit tânăr, un îndrăgostit de poezie și de carte, dar mai ales un deschizător de drumuri ce se aruncă în aventură cu entuziasmul unui explorator ce escladează un munte pe care nimeni înintea lui nu l-a mai urcat. Ascultându-l m-am dus cu gândul la recentul articol semnat  de Gelu Dorian, publicat în "România literară" unde scria despre Călin Vlasie și proiectul lui Qpoem urmatoarele: “faptul că într-un timp relativ scurt, nici jumătate de an, ideea pusă în faptă de Călin Vlasie a prins şi se leagă de ea speranţa unui număr destul de mare de creatori de poezie – să nu le zic tuturor poeţi, pentru că la mulţi poezia, s-a dovedit cu existenţe pierdute în van, ratate, este doar un pojar, care, după ce trece şi lasă vagi urme pe piele, nu mai reprezintă nimic. Astfel Qpoem a devenit o tribună pe care urcă toţi cei care vor, ca la Junimea de altădată, dar rămân doar cei care merită şi au cu ce. Sita, rară la început, a devenit din ce în ce mai deasă”
Auzindu-l vorbind pe contemporanul nostru, poetul Călin Vlasie ce este și un excelent meneger m-a încercat regretul că presa locală nu a manifestat nici cel mai mic interes pentru acest eveniment, considerând probabil că locația (ori poate nu numai), unde s-a desfășurat are o anumită culoare politică neplăcută ochilor dumnealor. Ori ce s-a petrecut pe data de 1 aprilie timp de aproape patru ore la Bârlad, în localul ce găzduiește Cafeneaua Literară a doamnei profesoare Popa Mioara o talentată traducătoare din literatura rusă și un om de calitate, a depășit cu mult meschinăriile provinciale ce rod ca un vierme pentru a distruge orice îndrăzneală a vreunui ‚pitic” ce se dorește și el băgat în seamă așa cum Mântuitorul l-a observant pe micul de statură Zaheu în casa căruia s-a odihnit.
Mi-am amintit de vrednicul de pomenire și aprope (ce păcat)  uitatul dr. Constantin Teodorescu, acela care a făcut cultură în orașul nostru  lăsând moștenire de mare valoare la Centrul Eminescu și care la orice lansare de carte participa își exprima dorința de a se face totul pentru a treace dincolo de “porțile” orașului o carte scrisă de vreun bârlădean. M-am bucurat că acest lucru poate deveni  posibil prin proiectul în care suntem și noi cei din zona Moldovei o mică parte.
Cuvântul domnului Călin Vlasie a fost un îndemn la normalitatea ce  presupune publicarea cărții nu prin efortul finaciar al autorului, lipsită de profesionalismul unor oameni ce lucrează într-o editură serioasă, ce respectă cititorul dorind să-i ofere un produs finit de calitate iar autorului să-i confere prestigiul meritat și recompense pentru muncă și talent.
Toti acei care am participat și care am interacționat cu domnia sa în mediul virtual unde l-am perceput ca fiind cam dur, am fost încântați să descoperim un om cu o inimă caldă, un prieten și nu un șef, un dascăl dar nu unul sever.


Citindu-ne poemele cele mai multe cunoscute de pe Qpoem am gândit că poezia este ca vinul, trebuie degustată, interpretată pentru a-și dezvălui înțelesurile. Cel mai elocvent exemplu poate fi recitarea de către poetul C.Vlasie a poemului său despre “frumusețile” din jurul nostru (nu am reținut titlul), poem pe care l-am și înregistrat spre neuitare.
Când discuțiile și citirea poemelor s-a sfârșit, rând pe rând oaspeții au plecat să prindă ultimele trenuri ori microbuze spre localitățile de unde au venit. Am rămas câțiva preț de o oră pe care am petrecut-o conversând, încercând să ne cunoaștem mai bine, făcându-ne promisiunea de a merge împreună pe drumul Qpoem până la capătul lui pe care eu mi l-aș dori să fie undeva la trei generații după noi, veteranii de vârstă.
Întâlnirea de ieri a fost o dovadă a minunilor pe care le poate înfăptui virtualul atunci când el devine real iar oamenii se pot privi în ochi, se pot îmbrățișa, își pot zâmbi ori strânge mâinile sau pot planifica alte și alte reântâlniri.
Închei folosindu-mă de cuvintele Angelei Baciu ce dă titluil postării sale de grup,  „Qpoem a ajuns și la Bârlad! Ce zi de poveste!”
Dorina Stoica

2 aprilie 2016