luni, 1 februarie 2016

Vino primăvară, vino


vino, vino primăvară,
îmi e dor de stat pe-afară,
soarele să-l simt pe piele
ca o blândă mângâiere.

bată vântul nebunatec
peste trupul meu tomnatec
să mă fac tânără fată,
sprintenă și zăpăpăiată.

aș îmbrățișa pădurea
când renaște toată firea
aș umple cu flori câmpia
cu metafore poezia.

să nu râzi de mine Doamne,
mi s-a cam urât de toamne,
mă-nspăimântă frigul iernii
și trecerea iute-a vremii.

m-aș urca pe vânt călare
să mă simt tânără tare
aș lua soarele-n poală
să se facă iarna vară.

stelele le-aș prinde-n plete
și-aș pleca cu alte fete.
m-aș rătăci, înapoi nu aș veni
nici moartea nu m-ar găsi.
(de Dorina Stoica)

imagine de pe internet