duminică, 21 februarie 2016

Dragobete versus Zburător (de Roxana Galan)

            Dragobetele este o semidivinitate cu o biografie sofisticată  și relativ cunoscută, care pare să fie creată de Fârtat (creatorul) și reprezintă simbolul dragostei curate. El este un zân (corespondentul masculin al zânei).
            Dragobetele a reprezentat multă vreme sărbătoarea tradițională a capului de primăvară, ziua de trei martie, perioadă ce deschidea ritualul rutului la toate animalele. Sărbătoarea inițială a logodnei păsărilor, apoi a întregii naturi, a fost extinsă simbolic la oameni, ca perioadă a erotismului, a însurățirii fetelor și înfrățirii băieților, a logodnei.
            Făptura mitică, Dragobetele (zânul) desemnează o persoană dragă-Iova sau Dragobetele este considerat fiul Babei Dochia.
            Dragobetele e un tânăr frumos, voinic și bun, care inspiră fetelor și băieților dragoste curată. El patrona petrecerile de la 24 februarie. În ziua de Dragobete, gospodinele aruncau hrană erotogenică păsărilor domestice, iar celor sălbatice li se aruncau boabe de mei, orz, orez, secară; nu se sacrificau animale domestice nu se blestemau cele sălbatice și nu se vâna, pentru a nu se strica rostul împerecherilor.
            În ziua de Dragobete, tineri și tinere, îmbrăcați de sărbătoare se strângeau pe dealurile de pe lângă sate, în cete de vârstă și sex: fetele culegeau flori de primăvară iar băieții strângeau vreascuri  și aprindeau focuri, apoi, tot pe cete, se așezau și făceau glume pe seama băieților sau a fetelor pe care-i plăceau. La prânz, coborau alergând spre sat, băieții încercând să prindă și să sărute fetele preferate, care se lăsau sărutate, dacă, la rândul lor, le plăcea băiatul. Acest act, cu martori, era considerat un fel de logodnă. Faptul era prezentat părinților care confirmau sau nu alianța, după pretenții și se lăsa timp de gândire un an, pentru a materializa cununia. Ritualul prezentat, se numea în Mehedinți zburătorire.
            Tot de Dragobete se făceau și însurățirile dintre fete și înfrățirile dintre băieți. În fața grupului, cei doi își crestau brațul stâng până la sângerare, cu semnul crucii solare, suprapunându-le una peste alta și se declarau fârtați sau surate, apoi urmau juruințele de sinceritate și întrajutorare până la moarte. Dacă unul dintre ei murea era dezlegat, desfrățit sau desurățit în fața mormântuilui celui dispărut și își alegea altă soră sau frate, cât mai departe de mormânt. Cel înfrățit sau cea însurățită dădea o petrecere pentru prieteni, îndemnând și alți tineri din grup să se înfrățească sau însurățească.
            Dacă Dragobetele reprezintă dragostea tinerească și curată, Zburătorul este un daimon malefic ce are un corespondent feminin:Zburătoroaica. Aceștia practică o activitate dublă: de inițiere și întreținere (provocare) a patosului sexual. Se poate metamorfoza în șarpe sau sul de foc, scopul lui fiind pătrunderea în casa puberului sau a victimei pasionale cu scopul de a le tulbura, a le insufla o obsesie patologică, un neastâmpăr oniric. Uneori, putea lua înfățișarea ființei iubite și se deda la orgii toată noaptea. Ziua, cei chinuiți de Zburător sau Zburătoroaică se cunoșteau după dereglarea psihotică și după o anumită paloare a feței. Starea era permanent alimentată de vise erotice, de vrăji și descântece de dragoste, prin care putea fi adusă persoana iubită, încet, sau cu violență.
            Se luau măsuri de medicină magică împotriva dezburătoritului sau descântece, se ardeau diferite plante, se ungeau geamurile și ușile cu usturoi.
            Ambele semidivinități sunt creații binare, antagonice care aparțin acțiunii divine: Dragobetele este transpunerea iubirii Fârtatului, pe când Zburătorul  și Zburătoroaica sunt creațiile nereușite ale Nefârtatului, a celui ce nu poate fi nici frate nici colaborator, pentru că rezultatele creației lui sunt copia răului, a negatorului, permanent în opoziție cu Fârtatul, Binele. ( Roxana Galan)

Imagine de pe internet