miercuri, 3 februarie 2016

Caloiană

aerul e înfierbântat
perdea în spatele căreia suflă din greu cineva 
liniștea stă gata de ceartă cobe 
prevestește
respir tot mai greu
întuneric 
un calm nefiresc 
ademenesc mama ploii
„caloiană lană trup de țutuiană” 
tună nepământesc 
copacii se frâng 
se feresc
de fulgerul radăcină cu zeci de lăstari
cad primii stropi rari 
cerul se crapă
de parcă-i butoi nedus la dogar
prin crăpătură apa multă 
marea revarsă de sus 
gloanțe de gheață grele și reci
dinspre răsărit și apus 
( Dorina Stoica)

imagine de pe internet