marți, 23 februarie 2016

alege doamnă ce vrei

praful mă-neacă am alergie Doamne ce porcărie i-aici
îmi scapă din mână o bluză fistichie o tânără o ia
fuge la probă e aglomerație marfa bună are căutare
jucării rochii bluze roz cu paiete și sclipici
paltoane geci colorate toate mărimile
să le iei acasă cu sacul unele noi
altele expirate cele mai multe purtate
parca-s descântate de travestiți
criminali în serie vânzători de hașiș
ori de femei ușoare în occident
asta-i prea mică asta-i mare vreau altă culoare
pantalonii aștia mă strâng
o femeie cu părul roșu a găsit o pălărie mov
n-aveți voie să probați suntem permanent monitorizați
duduia din showbiz cu ochelari fumurii
are gluga trasă pe frunte caută într-o ladă lenjerie intimă
tanga cu svarowschi și sutiene mărimea trei cu buret
pentru întâlnirea de seară cu scaraoțchi
să-l facă să se îndrăgostească de ea
alege doamnă ce vrei este marfă
româncele întotdeauna s-au îmbrăcat ieftin și bine
lenjeria asta ține iarna de cald și vara răcoarește
în punctele esențiale faceți economie la facturi
ce țară avem ce țară lăsați că-i bine
înainte nu aveam voie cu lucruri de-afară
era cenzură și dictatură ducă-se pe pustie
să nu mai fie în veci
o rujată fardată c-o bluză mulată și prea decoltată
întreabă șoptit jucării din acelea nu pentru copii
mai primiți vreau să învăț o meserie
pentru vechime în muncă se aude
că se fac angajări pe data de-ntâi la videochat
mi-ați spus să mai trec pe aici știți soțul m-a părăsit
a fugit în Olanda cu cel mai bun prieten
să fie fericiți doar ei doi până ce moartea îi va despărți
e grea doamnă viața nu sunt bani
și-i atât de mică pensia nici de țigări nu-mi ajunge
sunt pensionată medical de ani buni de la nebuni
începe sărmana să plângă de-ți vine să suni la 112
mi-am luat cu cinci lei o rochie de firmă
e pătată undeva pe la spate dar ce contează
se pliază pe starea națiunii de austeritate
se asortează cu gropile din asfalt cu prețul la carburant
și cu somnolența din parlament
mă strânge la piept mă pricep la modificat
s-o am în dulap am haine dar nu mă mai mai încap
trec pe lângă biserica Sfânta Marie din centru
e în renovare săraca de douăzeci de ani
fac o metanie până la pământ plus o cruce
“Piatra pe care au lepădat-o ziditorii”
lângă ușă mă așteaptă
o mătură și un făraș am uitat vai
e păcat faptul e deja consumat lumânăreasa m-a sunat
să dau o mână de ajutor la măturat aspirat și la spălat am remușcări
nu sunt vrednică să le șterg de praf chipul pictat în icoane sfinții
se făceau nebuni pentru Hristos umblau flamânzi, cu zdrențe pe ei
trupurile lor miroseau a aloe smirnă și-a floare de tei...( de 
Dorina Stoica
Top of Form