marți, 5 ianuarie 2016

Firimituri


Defilez pe facebook  (dacă nu ești aici nu existi, e-o zicere mai nouă),
cu o lista lungă de poeti, unii sunt deja consacrați.

Mă uit cu jind la poemele lor,
 parcă aș fi un câine flămând intrat pe furiș la masa stăpânilor.

Stau mai ales pe lângă poeții cu barbă.
Îndrăznesc uneori să întind mâna și să ciugulesc firimituri
de fiecare dată cu speranța că sunt din „pâinea lui Bragi”.

 Printre mese acolo unde aburii bucatelor alese
se amestecă cu mirosul inconfundabil al încălțărilor de firmă,  luate la kilogram
de la magazinul de vise” second hand
prind  câte o metaforă, o mestec o rumeg, o las la dospit
până sunt convinsă că-mi aparține.

Alerg cu ea sa-i fac loc într-un lung &poem,
Amintit de baba Vanga-n predictiile apocaliptice despre România 2016,  
început acum vreo jumătate de veac când îmi număram primele fire de par alb
și de când,  îmi tot hrănesc cu firimituri căzute de la masa poetilor
frustrările.
( asa cum mi-a scris în felicitarea de Anul Nou un poet cu barbă,
devenit critic literar din lipsa de „pâine...”) de Dorina Stoica


imagine de pe internet