Mai spune-mi bunico
a mia oară
Că îngeri albi se
plimbă-n calești,
Hai, deapănă cu
vocea domoală
Astă seara frumoasele
tale povești.
Hai spune-mi că
binele-nvinge,
Că până la urma răul
se face pitic
Supărarea vine apoi
se se stinge,
Din fapta buna nu piere
vre-un pic.
Invața-mă mereu ca
doar către stele
Privirea cu
speranta să îmi ridic,
Minte-mă că voi străluci
ca ele
Și nu mă va face să sufăr, nimic.
Mai spune-mi bunico
că moartea,
E-o poartă deschisa
spre alte lumi
Hai, fă-mă să cred că doar iubirea
Face din oamenii
rai, oameni buni.
Vorbește-mi bunico
despre pace,
Credinta, armonie belșug,
iubire,
Să cred ca nimeni rau
nu-mi va face
Și voi avea parte doar
de fericire.
Minte-mă bunico, zâna
mea bună
Fii iarăși cu mine
macar pentru-o zi.
In casa pustie telefonul
zilnic sună
Din somnul de veci nu
te poate trezi.
De ce nu mi-ai spus
bunico niciodată
Că îngerii pleacă
la alți îngeri în cer,
Fără tine voi fi pe
veci nealinată
Până ce voi
dispărea și eu cu ei în eter.
(de Dorina Stoica)
poza de pe internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu