marți, 30 iunie 2015

Flori uscate

zorile își înmiau razele  
în ceașca de cafea
te iubeam atat de mult
tu mă înțelegeai
nu mai știu de unde venea  
atâta iubire în mine

auzeam toată liniștea
și o bucurie dulceagă
ne topeam unul în celălalt
poate murisem

 sărbătoream  jumătatea de veac împreună 
mai degrabă fragili decât rigizi
scufundați în mlaștina simțurilor

deodată  n-am mai putut suporta
mirosul florilor puse la presat
în toate cărțile de rugăciuni
 ( de Dorina Stoica)




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu