miercuri, 24 iunie 2015

Dorina Stoica, o carte de credință

Scriitoarea Cristina Stefan 
Zi de Sânziene…nimic mai potrivit decât a citi poezie religioasă și am primit îndemnul dintr-o carte numită "Când nu Te iubeam" a poetei Dorina Stoica. Fiică a Bacăului (născută în comuna Răchitoasa) scrie de câțiva ani și publică și în rețele pe internet, pe site-uri de specific religios creștin, versuri muzicale, inspirate din rugăciuni, psalmi, sau pildele Noului Testament povestite în stihuri. Cartea, la Editura PIM, în 2014, are un cuvânt înainte al Arhimandritului Ciprian Grădinaru, de la Catedrala Neamului și la sfârșit, note de critică literară ale Cezarinei Adamescu, Petruș Andrei, Cristian Livescu, Livia Ciupercă, Constantin Lupeanu, note care ne spun despre versurile Dorinei Stoica fiind:
Simple, așternute cu inocență, din pură dorință de a comunica franc, direct cu cei din jur”(C.Livescu)
dar și că „Poeziile sunt un imn de laudă adus lui Dumnezeu prin creațiile sale,natura și oamenii, ele pot fi învățate și interpretate la serbările școlare și cele bisericești.” (Cezarina Adamescu)
Tot din notele critice am aflat povestea poeziei „Îți multumesc, Doamne”, Publicată de Dorina Stoica în august 2009, pe internet și apoi într-o carte editată în 2010, "De la poezie la rugăciune", Editura Sfera.
La 4 ani de la publicare, Editura "Cristimpuri" din Ploiești îi plagiază poezia atribuind-o Părintelui Arsenie Boca într-o carte dedicată acestui Părinte celebru al neamului. Nici până azi situația penibilă nu s-a clarificat și este bine ca în lumea literară să se cunoască adevăratul autor al poeziei, Dorina Stoica. ( Constantin Lupeanu, specifică aceste date în cartea "Când nu Te iubeam").
Poezia Dorinei Stoica nu-ți dă ghes la critică literară, încadrări, definiții, trimiteri la stiluri, genuri, tehnici poetice, poezia Dorinei Stoica trebuie citită simplu, ca o apă proaspătă pe față și în suflet dimineața, să-ți dea binețe și curățire de suflet. Este ca o intrare în biserică, închinare și la lumină, ieși mai bun, mai darnic, mai omenos cu ceilalți. Este spiritul însuși al rugăciunii și conștientizării lui Dumnezeu.
Spunând din versurile Dorinei Stoica:
„cînd nu Te iubeam
iubeam o floare
cândva am iubit un copac
apoi o mulțime
de păsări
cuibărite în sufletul meu…”
Cristina Ștefan, în zi de Sânziene, 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu