luni, 2 iunie 2014

Spre Lumina

 
Când cei apropiați
nu mai sunt lângă tine
pentru că nu ai ce
să le mai dai
nici să le faci vreun bine,
când mâna, piciorul,
mintea sau ochiul
nu te mai servesc
doar întunericul
e stăpân peste toate.
Din toți
câți au fost în viața ta
nici o inimă lângă a ta
nu mai bate.
Când somnul nu vine,
noaptea-i prea lungă
iar moartea pândește
într-un colț
cu coasa să te ajungă
doar steaua credinței
îți dă mângâiere
în trupul obosit,
batrân,
plin de boli și durere.
Luați-l dar,
îngropați-l în tină
mi-a fost de folos
eu merg spre 
LUMINĂ
(de Dorina Stoica)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu