joi, 27 martie 2014

Scurte păreri la o antologie (își dă cu părerea poetul Simion Bogdănescu)



Apariția unei antologii de poezie românească actuală este un semn de bun augur pentru vitalitatea literaturii noastre, pentru continuitatea ei și reprezintă totodată , o biruiță a spiritului creator liric autohton  în fața unei avalanșe ce tot se rostogolește cu imasa zăpadă a uitării. De aceea este de luat în seamă cu mare seriozitate și se impune a fi celebrată, întâmpinată cu toată lauda la o asemenenea sărbătoare a direcționării prin cuvântul poetic, prin el însuși magic și misterios. Ca să putem respecta versurile Văcărescului  din “dimineața poeților” românii: “Orice neam începe/ întâi prin poezie ființa de-și pricepe”.
Caz fericit se poate considera și cartea de față, pe care o prezentăm aici, o antologie de poezie Anamarol, intitulată “Simbioze lirice”( cinci volume până acum) coordonată de scriitoarea Rodica Elena Lupu, „o filosofie poetica pe note persoanale” ( cum se exprimă inițiatoarea!), într-o sintagmă care poate deruta:  Autor colectiv. O pistă semantică ne trimite înapoi la trăsăturile poeziei populare, la caracterul ei anonim, mobil, sincretic și colectiv. Dar, tot ce-i posibil, rămâne doar un paradox, căci avem d-a face cu voci lirice distincte, fiecare cu diferența lui specifică, originalitatea, însemnul știut lovinescian al modernismului și implicit, al individualizării printre ceilalți.
Volumul 5 repertoriază nu mai puțin de 20 de poeți, în următoarea desfășurare și prezentare: Carmen Aldea Vlad, Elena Angheluță Buzatu, Camelia Cristea, Virgil Ciucă, Nicolae Dabija, Ioana Voicilă Dobre, Adrian Erbiceanu, Sebastian Golomoz, Gabriela Gențiana Groza, Ion Ionescu Bucovu, Rodica Elena Lupu, Lucia Olaru Nenati, Nicolae Nicoară Horia, Elena Păduraru, Gheorghe Păun, Elisabeta Preda, Simona Pușcaș, Theodor Râpan, George Roca și...Dorina Stoica.( bârladeanca noastră).
Gestul frumos,  uneori de a nu fi singur și de a fi cu ceilalți, dă un răspuns filosofului existențialist Albert Camus din celebrul eseu „Mitul lui Sisif”, care consideră că omul modern al veacului XX a ajuns în conștiință la zidul absurdului și că nu se poate hotărî și nici nu poate să descifreze cu claritate dacă pe acest zid scrie “solitaire ou solidaire”(a fi singur sau a fi împreună cu semenii tăi!)
Poeții acestei crestomații lirice au decis: A fi împreună e mai bine, mai uman! Să nu uităm că și în perioada comunistă, chiar debutul editorial al tinerilor noștri poeți era colectiv. Celebru este volumul „Aer cu dinamită” (1984), alcătuit de criticaluI și istoricul literar N. Manolescu, în care au apărut patru poeți valoroși : Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru și Ion Stratan., toți autori postdecembriști  din generați optzecistă membri ai „Cenaclului de luni” din cadrul Universității București.
Colectivitatea, însă în cazul de față, și-a extins accepțiunea, căci cuprinde la modul  actual “globalizant” poeți nu numai din spatial mioritic de azi, ci și lirici viețuitori în diaspora, ceea ce mărește impactul și dă un elan vitalis de propagare a lirismului românesc  și pe ale meridian. “Poeți fără frontiere dar și fără timp”iată o posibilă definiție a poeților în chestiune, dar care domină maiestos Spațiul Poeziei “, susține în micro-prefață scriitoarea Rodica Elena Lupu.
Nu este cazul să procedăm la o ierarhizare valorică, după criteriul estetic (deși s-ar impune după cum obseva într-un interviu televizat, academicianul Solomon Mărcuș, autorul arhicunoscut al „Poeticii  matematice”!). Totuși constatăm că în majoritate, autorii prezenți în această antologie sunt la senectute sau în pragul acesteia și că o revoluționare a sintaxei poetice este greu, dacă nu imposibil, să se mai producă. În privința deosebirii de structură, de frazare lirică, de proiecție a imaginarului, de singularizare și de transmitere a mesajului sentimental, i-aș scoate în evidență pe Nicolae Dabija, Lucia Olaru Nenati, Adrian Erbiceanu, Rodica Elena Lupu, Gheorghe Păun, Theodor Râpan, George Roca și Dorina Stoica. Precizăm că și ceilalți au partea lor însemnată de valoare. .
Autorii cultivă cu aceiași predilecție și cu aceiași dezimvoltură versul clasic și versul liber modernist, dar ceea ce-i unește este dragostea de cuvântul poetic românesc și fireasca, deplina credință a ortodoxiei, fără a se înscrie în curentul tradiționalist gândirist ce s-a manifestat la noi după 1921 și-au ilustrat sensul tradiției ca să folosesc titlul celebrului eseu al poetului Nicolae Crainic. Nu-l putem încadra însă nici în transmodenism chiar dacă unica directivă a semanticii poetice se vrea o intoarcere și racordare la spiritul creștin colectiv. Să nu uităm că religia „aleigo-religore” înseamnă legare de pământ, unește spiritele umane nu le dezbină. Acesti autori colectivi îți exprimă uniunea și comuniunea, în ultimă instanță ca un gest de profund sentiment patriotic național și universal totodată. Merită să-i citim cu ochii sufletului și ai minții larg deschiși ca să ne împărtășim din singurătatea lor esențială și existențială, devenind noi înșine părtași la ceremonialul, încă odată exprimat, al rostirii poetice românești, în dulcele viu grai al străbunilor, care trăiesc mai departre prin noi, participă la Învierea, din veac în veac, a românismului liric, ducând la biruință în fața uitării, astfel, dar la fel, cu moartea pre moarte călcând!
Simion Bogdănescu



joi, 20 martie 2014

De ziua Fericirii...




                       Dă-mi Doamne
                       pace în suflet
                        Înțelepciune în cuget.
                        Dă-mi multă răbdare
                        Și cumpătare.
                         De-mi dai senectute
                         dă-mi fapte plăcute
                           de Tine doar cunoscute.
                           Ferește-mă de mândrie.
                          De-mi dai bogăție
                          dă-mi și dărnicie
                          Invață-mă să fiu "milostiv"
                           Iar de –mi dai sărăcie
                                dă-mi
                           "sărăcia în duh".
                          De n-am frumusețe
                        să nu-mi dai tristețe
                              dar dă-mi
                         "Fericirea să plâng".
                         Ajută-mă să nu fac
                       mereu doar ce-mi place
                            dar să fiu
                         "făcătorul de pace".
                      Atunci când postesc da-mi
                           să  "îsetoșez" si
                            să "flămânzesc"
                     nu de  băutura sau de bucate
                         ci "pentru dreptate".
                           De sunt alungat
                       de oameni nu sunt accept
                          Pentru neiubirea
                        și mândria din  mine
                            da-mi Doamne
                         sa fiu "prigonit pentru Tine".
                       de Dorina Stoica

luni, 17 martie 2014

Prietenia virtuală



Să știți că prietenia virtuală chiar există! Mi-a fost dat să particip la conferințe despre cât de nociv este internetul, cum ne face dependenți și cum ne desparte de lumea reală datorită faptului că este comod și este acasă unde poți sta relaxat, îmbrăcat lejer, cu ceva de ronțăit lângă tine și să butonezi conversând pe siteuri de socializare cu persoane cunoscute ori necunoscute din cele mai îndepărtate colțuri ale tarii sau ale lumii.

În lumea virtuală e lesne a fi oricine si orice dorești dacă nu te gândesti că vreodată te vei întâlni cu oamenii care ți-au devenit prieteni aici. Daca vrei cu adevarat să-ți faci prieteni adevarați  în mediul virtual care să devină și prieteni în lumea reala este necesar dar și obligatoriu să fii sincer, sa spui și să arăți cine ești cu adevărat și nu cine ți-ar place sau ai dori tu să fii.

Folosesc internetul de circa 7ani, timp în care nu am avut conturi  pe multe rețele de socializare, fiind fidelă doar unora în care am găsit oameni ce cred în valorile la care mă raportez și eu. N-am așteptat să vina userii spre mine (deși s-a întâmpat și asta adeseori) ci, vizitandu-le profilul mi-am ales persoanele potrivite intereselor și gusturilor mele.

Mulți dintre cei cunoscuți virtual mi-au devenit prieteni și în lumea reală, oameni obișnuiți dar speciali, pe care îi respect, îi admir și cu care împart în fiecare zi bucurii , reusite, esecuri sau tristeți. Am cunoscut multe personalități care nu mi-ar fi fost accesibile niciodata dacă nu era acest minunat mijloc de comunicare!

Asa cum citeam recent într-un articol si "îmi place"sau “+”sunt dovezi de dragoste si de respect pentru cei pe care îi ai în lista deoarece atunci cand postezi un text literar, o pictura proprie sau a unui artist consacrat, o poza, alegi ce e mai frumos si nu pentru a te lăuda, ci mai mult pentru a împărtăși tuturor bucuria de a fi creeat, descoperit ceva frumos , de a fi participat la un eveniment din viata ta sau a altora care ți-a prilejuit admirațe, bucurie , emoție de orice fel.

Nevoia de-a comunica face parte din fiinta noastră "Omul este un animal sociabil" și odată cu înaintarea în vârstă(dar nu numai) a avea cu cine discuta este nu o pierdere de timp ci o necesitate, este ceva benefic util, sănatos și relaxant.

Dacă la serviciu, biserică sau în fața blocului numărul și calitatea persoanelor este limitat, trebuie să accepți pe oricine îti place sau nu, pe internet e lesne a găsi ce cauți, a păstra si a cultiva o relație ori de a renunta la persoanele care nu-ți mai plac sau constați că nu ai nimic în comun.

Hotărârea de a depăși hotarul virtualului și a include sau nu o persoană în viața ta reală îți aparține, nu-ți este impusă nici de împrejurări și nici de necesități sau obligații ci este liberul tău arbitru!

Îmi place că descoper în fiecare zi oameni care au plecat de multi ani din viata mea, rude aflate în alte colțuri ale lumii, foști colegi de serviciu sau de școală pe care i-am uitat sau despre care nu mai știu nimic. Le dau și îmi dau posibilitatea de ne vedea evoluția vietii, familiile, casele, grădinile, copii, nepoții și de a ne bucura de momentele importante ale vieții oricât de departe am fi unii de alții.

Oriunde se găsesc cârcotași, suspiciosi care vor spune "nu-ți pune poze pe internet, nu scrie despre tine, nu fi sincer că te urmăresc, îți culeg datele..."

Păi dacă tu crezi că este așa atunci arată-le fața ta de om frumos!

Sunt convinsă că nu există om care să nu aibă ceva bun, frumos de arătat despre el numai să vrea a se prezinta în fata celorlalți ca o ființă făcută după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, "puțin mai mic decât ingerii" si nu ca un animal care mănâncă, bea, fumează, face sex, își arată mușchii sau goliciunea sipritului a trupului și a creerului.

Cei care se expun în felul acesta în pozele postate ori în texte și comentarii lor uită sau nu cunosc faptul că nimic nu se șterge definitiv de pe internet odată-ce-a fost postat. Asadar e bine să fim cu multă băgare de seamă ce descoperim despre noi și cum ne construim o imagine ce va fi la îndemâna oricui astăzi mâine si mereu vizibila de la un capăt la altul al lumii si cine știe poate chiar mai departe...

Citesc aproapte tot ce apare pe peretele meu dimineața când deschid calculatorul, mai înainte de a-mi începe activitatea zilnică si nu mă zgârcesc deloc în aprecieri deoarece stiu că tuturor le place să aiba parte de puțină atenție și apreciere. Dacă într-o zi nu am putut face nici un bine să bucur un suflet ce se află în spatele monitorului, aceasta cu siguranță pot! 

Dragii mei prieteni din spatele monitoarelor actuali și viitori vă mulțumesc că existați. Vă mulțumesc si celor care trudiți pentru ca noi să socializăm, să ne manifestăm și să comunicăm prin nenumăratele mijloace virtuale alcătuite după gustul și preferințele fiecăruia.

Dorina Stoica 17 martie 2014

vineri, 14 martie 2014

Țara în care aș emigra


În suflet ascunsă, există o țara,
În care-aș trăi si-n care aș emigra.
E locul de unde în veci n-aș pleca!

Aici fiecare om întâlnit e bun și iubește
E țară în care fericirea-nflorește.

Și-i locul unde e cald, e vară, sunt flori,
În fiecare zi zeci de păsări cântă în zori!

Si plouă cu soare iar fluturii zboară
Cu aripi pictate de la răsărit până-n seară,

Fiarele pădurii sunt prietenoase
Toate casele sunt albe și sunt frumoase,

Oamenii au haine imaculate și noi
Si merg fericiți printre flori doi câte doi.

Râuri cu apă curată cad de pe stânci
Izvoare murmur cântece în fântânile-adâci

Nu sunt bani, nici om bogat ori sărac
Dar mai ales nu-i nici urmă de drac!

Lupii și meii zburdă-mpreună pe plai
Numele acestei țări îndepărate e RAI!

E singura țară unde-mi mai doresc s-ajung
Dar drumul e greu de făcut și e lung.

Am oboist, mi-e teamă, sunt bolnavă si plâng
Caci merg, merg într-una și nu mai ajung.

Da-mi Doamne putere sa m-apropii puțin
E drumul pe care spre Tine eu vin.

Stiu că la hotarul acestei țări ideale
M-așteptă calde si-ntinse Mâinile Tale.
 de Dorina Stoica 

imagine preluata de pe internet