joi, 12 septembrie 2013

Drumul Crucii, Golgota, Capela Ingerului - din cartea De Florii in Tara lui Iisus




Drumul Crucii, Golgota și Capela Îngerului

E duminică. Vom merge la Sfântul Mormânt deoarece nu toţi am fost aseară. Participăm la Liturghia de Florii iar apoi încercăm să ajungem la Aşezământul Românesc de la Ierusalim unde sperăm să prindem o parte din Liturghia de Florii. Vom străbate apoi Muntele Sionului cu Zidul Plângerii, Mormântul regelui David, locul Cinei celei de Taină şi Biserica Sfântului Ştefan.
Începem Drumul Crucii pe Via Dolorosa oprindu-ne la fiecare dintre cele 14 popasuri, despre semnificaţia cărora ne vorbeşte părintele Roman. 
-  Primul popas marchează începutul durerii, începutul suferinţei, locul unde Iisus a fost condamnat la moarte, respectiv curtea casei lui Pilat. Aici, în cetatea Antoniei, Mântuitorul a fost prezentat mulţimii şi judecat, apoi condamnat la moarte. Acest loc marchează începutul calvarului pentru mântuirea neamului omenesc.
- Al doilea popas este Pretoriul, locul unde pe umerii lui Iisus a fost pusă crucea pe care avea s-o poarte până la locul unde a fost omorât. În Pretoriu, iudeii l-au condamnat pe Fiul lui Dumnezeu strigând „răstigneşte-L”. De aici Mântuitorul porneşte pe Drumul Durerii, care coboară spre Valea Tyropeon.
Locul în care se intersectează doua străzi din vechea cetate, una ce vine de la Poara Leilor şi una de la Poarta Damascului, este cel de-al treilea popas. Sub greutatea crucii Iisus cade suferind ca un om.
- Al patrulea moment rămas în istoria creştinismului ca unul extrem de dureros este cel în care Fiul lui Dumnezeu se întâlneşte cu mama Sa, îngenunchiat de greutatea crucii. Sfâşiată de durere Maria, în timp ce aleargă să-l ajungă din urmă pe Fiul ei şi-a pierdut încălţările. O capelă dedicată mamelor îndurerate se află aici, iar într-un loc ferit sunt două urme de sandale simbolizând paşii Maicii Domnului.

Elena prietena noastră din N.Y. suferindă, cu lacrimi în ochi ne spune că nu poate coborî treptele. O rog să se descalţe si iau cu mine sandalele ei. In semn de evlavie pentru toate mamele îndurerate din lume ating încălţările noastre de urma ce se află imprimată în piatră.
- A cincea oprire este locul care marchează ajutorul primit de Iisus de la Simon din Cirene. Acesta a fost silit să-l ajute pe Hristos şi a cărat, o bucată de drum, crucea în locul Lui.
- Al şaselea popas marchează momentul întâlnirii Domnului cu Veronica, aceea care Îi şterge chipul însângerat cu năframa. Potrivit tradiţiei, ea este femeia ce a fost tămăduită de Iisus Hristos, de curgerea de sânge care o chinuia de mulţi ani.
- A şaptea oprire o facem unde Mântuitorul cade pentru a doua oară, slăbit sub greutatea crucii. Este obligat să se ridice şi să-şi continue drumul până la capăt.
- Momentul al opt este cel în care Mântuitorul se întâlneşte în drumul Său cu femeile mironosiţe. Acestea plângeau pentru El. Aici, El a mângâiat-o pe Maica Sa şi pe femeile credincioase, spunându-le să nu mai plângă pentru El, ci mai ales pentru ele şi pentru copiii lor, adică pentru păcatele lumii. 
- Ne oprim acolo unde Mântuitorul a căzut pentru a treia oară, răpus de greutatea crucii de pe umerii săi. Acesta este popasul nouă. Învăţătura ortodoxă arată că cele trei căderi ale Domnului reprezintă cele trei zile în care el a stat în mormânt, dar şi partea umană a firii Mântuitorului care a suferit şi a căzut asemenea nouă oamenilor.

Următoarele popasuri se află marcate în Biserica Sfântului Mormânt şi până în Mormânt.
- Momentul al zecelea este la Golgota unde a avut loc dezbrăcarea Domnului de hainele Sale. Atunci când a a fost crucifiat Golgota era situată în afara cetăţii. Locul acesta în care s-a înfipt crucea pe care a fost răstignit Iisus, este acela unde acum mai bine de 2000 de ani a început mântuirea lumii, iar dragostea lui Iisus pentru oameni a biruit moartea, plătind răscumpărarea neamului omenesc cu jertfa trupului său pe Cruce.

- A unsprezecea oprire e acolo unde Mântuitorului a fost țintuit în cuie pe cruce, sub ochii îndureraţi ai mamei sale. Astăzi a devenit loc de închinare, de meditaţie şi de pocăinţă pentru toţi credincioşii pământului.
- Oprirea a doisprezecea simbolizează răstignirea şi respectiv moartea Mântuitorului. Fiul lui Dumnezeu istovit de suferinţă şi-a dat ultima suflare, pe cruce. Astăzi, credincioşii venerează locul şi piatra care pot fi atinse de oricine.
- Momentul al treisprezecelea este coborârea domnului de pe Cruce. După moarte cele trei trupuri au fost date jos de pe cruce, iar trupul lui Iisus aşezat pe Piatra Durerii, sau Piatra Ungerii. 


Aici l-au uns și înfășurat în grabă cu giulgiu, înainte de a fi pus în mormânt.
Punerea Domnului în Mormânt şi Învierea este ultima oprire și punctul culminant al oricărui pelerinaj. Cele mai adânci rugăciuni, şoptite, înlăcrimate, se spun aici, lângă lespedea Mormântului, în minutul cât îi este permis fiecărui credincios să zăbovească în interiorul Mormântului Sfânt . Aici e locul în care, în fiecare an, de Paşte, se produce singura minune certă, palpabilă, din lume: coborârea din cer a luminii numai la ortodocși. De aici se duce Lumina în toată lumea pentru a vesti Învierea din morţi, triumful vieţii asupra morţii:”Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte, viaţă dăruindu-le”
 Când am intrat în curte clopotele băteau necontenit în timp ce mulţime de episcopi în frunte cu Patriarhul Ierusalimului cu ramuri de finic în mâini înconjurau Biserica Sfântului Mormânt. Ei cântau “Osana, osana, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului”. În aer pluteşte bucuria sărbătorii iar pe feţele tuturor se citeşte iubirea. Floriile este sărbătoarea Întâmpinării Domnului, este ziua când Iisus a intrat în Ierusalim biruitor dar smerit călare nu pe cal ci pe asin. Curtea Bisericii este plină până la refuz. Pe scările bisericuţei ce se află în imediata apropiere a intrării în biserica mare, un tânăr desculţ îmbrăcat cu o cămaşă din pânză alba, cu pletele castanii ondulate revărsate pe umeri şi purtând barbă, se lasă pozat şi filmat de pelerinii dornici de pitoresc ieftin.
Biserica Sfântului Mormânt este cel mai sfânt loc al creştinătăţii, care adăposteşte minunea Învierii, a biruinţei asupra morţii.
Mormântul Sfânt are două încăperi, una este cea a Îngerului iar în cealaltă se află lespedea de piatră. Prima este locul în care a stat îngerul care a vestit femeilor Învierea, iar a doua încăpere mai păstrează şi azi piatra ce a fost dată la o parte după ce Mântuitorul a înviat. Deoarece acei care am fost noaptea am ajuns  la Stânca Golgotei, mergem şi ne aşezăm la rând pentru a intra şi a ne închina în Sfântul Mormânt. 
Biserica Mormântului este o construcţie mai mult înaltă sub formă dreptunghiulară destul de mica. 



Pătrundem pe o uşă joasă în prima încăpere ce poartă numele de Capela Îngerului. Exteriorul este din marmură de culoare roz şi are un ornament sub formă de scoică în partea de sus a intrării. În mijloc se găseşte un prestol peste care stă aşezată o piatră pătrată. Este o parte din piatra ce a fost aşezată la uşa Mormântului."Şi iată, s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului coborând din cer si venind, a prăvălit piatra şi a şezut deasupra ei. Şi înfăţişarea era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada” Pe această piatră se săvârșește în fiecare noapte  Sfânta Liturghie. În dreapta şi în stânga, în pereţi, sunt doua nişe circulare. Acestea comunică cu exteriorul. Pe aici, în Sâmbăta Mare, Patriarhul Ierusalimului iese cu o torţă aprinsă cu Sfânta Lumină ce coboară din cer, pentru a o împărţi credincioşilor. În partea dinspre apus, se afla alta.
Pe o uşă mică ce permite intrarea doar a unei singure persoane, pătrunzi în altă încăpere de circa doi metri. În dreapta se află o lespede din marmură albă care protejează locul pe care a fost aşezat trupul Mântuitorului Hristos  care după trei zile a înviat. Când am  intrat în acel loc luminat slab de candele inima îmi bătea puternic. Era liniște perfecta. În fața piedestalului de piatră îmi auzeam răsuflarea iar picioarele îmi tremurau. Am sărutat lespedea de marmură iar apoi am îngenunchiat şi eu, asemenea milioanelor de oameni veniţi din lumea întreagă de-a lungul timpului aici, rostind rugăciunea-mi stângace pentru familie, pentru mântuirea lor şi a mea, pentru bolnavi, pentru bătrâni și pentru ţară. Am mulţumit cu lacrimi lui Dumnezeu că mi-a oferit şansa de a fi în acest loc preasfânt şi l-am rugat să-i răsplătească celei prin care s-a înfăptuit dorinţa de a ajunge aici, draga şi buna prietenă Mirela. Chiar dacă mai e o săptămână până la Sfânta Înviere rostesc cu buzele lipite de lespedea de piatră.”Hristos a Înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le
La ieșire călugărul care permite intrarea în Sfântul Mormânt ne-a miruit pe fiecare. Aici slujesc după un program bine stabilit mai întâi ortodocşii, apoi armenii, copţii şi catolici.
În curtea exterioară în partea de sus a scărilor cineva din grupul nostru flutură deasupra mulțimii steagul tricolor. Ne adunăm în jurul lui, facem câteva poze, înregistrăm sunetul răscolitor al clopotelor şi pornim spre parcare unde se află autocarul pentru a continua pelerinajul. Piața ce se află în exteriorul Cetăţii Ierusalimului răsună de melodii antrenante care nu-i lasă indiferenţi nici pe romii din grupul nostru. Aceştia încep să danseze frenetic un dans țigănesc tradiţional. Grupuri de persoane de diferite naţionalităţi purtând costume ciudate se grupează aici în procesiuni, sau dansează. Părinţi cu copiii de mână privesc spectacolul de pe margine ori încearcă să se apropie de scena aflată în centru de unde răsună acordurile săltăreţe ale popularei melodii Naghila Hava atât de iubită de evrei.
Este o bucurie generală, o manifestare a libertăţii absolute în acest loc unde fiecare face ce simte fără ca cineva să se mire sau să privească dezaprobator.