Dorina pelerina

Duminica am hotarat: gata cu munca. Plecam in pelerinaj. Legumele cumintite in borcane asteapta  venirea iernii, mustul fierbe in damigene, fructele s-au mutat din copac pe rafturile camarii iar nucile stau cat e ziua de lunga la soare sa se usuce. Doar gutuile se ingalbenesc de ciuda in copac ca nu le baga nimeni in seama. La consoleaza insa varza care se tot imbraca cu frunzele ca sa nu inghete de frig noaptea pana la sfarsitul lui octombrie cand va ajuge in butoi la murat.
Am indesat in geamantat cateva haine mai groase si mancare rece pentru trei zile. De obicei cand plec intr-o astfel de calatorie am o mare bucurie si un sentiment de libertate. De data asta simt o neliniste si un fel de teama. De vina o fi vremea mohorata sau faptul ca merg pentru prima oara la Prislop la mormantul Parintelui Arsenie Boca? 
Luni dimineata. E innourat, gata de ploaie. Ajungem la Manastirea Bistrita.Picura. Pustiu. Intram in biserica. Ne intalnim cu parintele Antim care ne da binecuvantare pentru drumul lung pe care il avem de facut.

Inceput de toamna in forta. Iarba e verde dar padurile si-au schimbat putin culoarea in galben si aramiu. Ne indreptam catre Toplita. Oprim la manastirea Sfantul Ilie  unde am mai fost cu o luna in urma. Am vrut sa revad minunatele flori din curtea manastirii. Ploua tare. Coboram totusi. Dezamagire. Trandafirii chinezesti de diferite culori in ghivece uriase si multe alte flori exitice care ne-au incantat acum o luna au disparut. Curtea manastirii pare pustie. O crestina din grup il roaga pe preotul ce era la pangar in biserica sa ne deschida biserica veche, o bijuterie bine conservata cu miros de sfintenie si plina de har. Ne deschide vadit enervat de indrazneala noastra si ne da voie sa ne inchinan cateva minute, doar atat. N-am inteles de ce atata graba ca doar nu eram decat noi pe acolo.

Ne facem ca nu am vazut lipsa de ospitalitate si ne asezam la masa de sub brazi pentru o gustare. Strangem cu grija resturile si gunoaiele, le punem le cos si ne continuam calatoria.

Nori albiciosi acopera varfurile semete ale muntilor. Ploua. Pacat ca nu ne putem bucura din plin de minunatul tinut al Toplitei. Fac totusi cateva poze din mersul masinii.

Urmatorul popas Manastirea Recea. Ploaie s-a intetit. Schimbam cateva cuvinte cu o maica, ne inchinam in biserica mare, frumoasa si mergem sa cautam mormantul parintelui Ioan de la Recea care a fost duhovnicul unor doamne din grup.

 Facem poze langa mormant si aprindem o lumanare.

Vizibilitatea e slaba, ceata deasa si destul de putina lumina din cauza ploii. Peisajul e din ce in ce mai interesant. Pacat ca e intunecat din cauza vremii nefavorabile. Ajungem dupa cateva ore bune de mers, care au trecut insa repede cu o pricesna cantata in grup si cate o gluma ca sa uitam de ceata si de prapastiile stancoase de pe marginea soselei, la Manastirea Ramet unde vom dormi in aceasta noapte.

Oarecare nemultumire din partea unor pelerine ca avem cazarea la o vila aflata la circa 100 metri de manastire. Camerele sunt curate, frumoase, lenjeria curata, pilotele groase dar e cumplit de frig. Mai frig decat afara. Ma uit dupa un calorifer dar nu vad asa ceva.

Participam la vicernia de noapte. La sfarsit primim litie cu vin de doua ori pentru noi. Am dormit imbracata cu toate hainele din dotare. M-am sculat cu durere de cap si cu gatul intepenit. Ce bun ar fi fost un ceai fierbinte...Mergem la Sfanta Liturghie. La ora 10 suntem in masina. Destinatia  Prislop.

E marti, ploua marunt dar in parcare sunt destule masini. Vizitam biserica veche. Icoane pictate de Parintele Arsenie Booca. Simti harul cum te invalue. "Parinte roaga-te la bunul Dumnezeu pentru noi pacatosii ca multe rele s-au abatut asupra noastra." Ne inchinam la mormantul plin cu flori albe de crin inmiresmat. Pe frunte simt o usoara adiere. Mi se umezesc ochii. Coboram la pestera sapata in stanca cu un briceag de parintele Ioan de la Prislop. Cantam troparul acatistului. Ne luam ramas bun de la Sfantul Ardelului. O maica ne intreaba de unde suntem. Cand aude de Moldova zambetul ii dispare si pleca grabita. Era evident ca nu i plac moldovenii.

In parcare pe o bordura luam o gustare. Doi caini uriasi asteapta resturile. Pe marginea acesteia pungi goale, resturi alimentare si peturi. Pentru a nu contribui cu resturile mele la mizeria din jur adun gunoiul, il pun intr-o punga si merg la container. De ce l-o fi pus asa departe? Containerul e gol! 

La Manastirea Sambata de Sus vom ramane peste noapte. O maica ne cazeaza la o vila din afara manastirii. Conditii foarte bune, caldura la calorifer, apa calda.

Sunt impresionata de manastire. Depaseste tot ce am vazut pana acum. Cautam in cimitir mormantul parintelui Teofil Paraianu. Aprindem o lumanare. S-a facut noapte. Intram in paraclisul unde se tine vicernia, Semiintuneric. Paraclisul e cat o biserica mare.

Sfintii din pictura par invaluiti in lumina taborica.
Dimineata la ora 7 suntem la Sfanta Liturghie iar la 8,30 deja imbarcati am pornit spre Izvorul Parintelui Arsenie Boca a carui apa are puteri tamaduitoare.

Un indicator ne indruma spre chilia parintelui de sus din munte. Ce mi-as dori sa urc...Poate data viitoare.
Spre casa! Pe Valea Prahovei. Serpentine, ceata si trafic. Am rau de masina. Peisajul e magnific dar nu pot privi pe geam din cauza ametelii. Oprim la Manastirea Cheia. Ploua. Prin iarba multime de branduse de toamna. Ma bucur asemenea unui copil cand la vad. Culeg cateva. Stiu ca tin foarte mult daca le pui in apa.

Ma simt mai bine dar serpentinele nu s-au sfarsit. Ploaia s-a oprit dintr-odata. Cerul e perfect senin.
Dupa cateva ore bune de drum ajungem acasa. La coborarea din masina de parca am fi fost intelesi rostim intr-un glas. "Doamne frumoasa tara avem!"
D.S