duminică, 4 august 2013

Am urcat pe Muntele Tabor - din cartea De Florii in Tara lui Iisus


Am urcat pe Muntele Tabor
Continuăm călătoria îndreptându-ne spre Muntele Tabor, locul unde Mântuitorul s-a schimbat dumnezeieşte la faţă în prezenţa celor trei apostoli, Petru, Iacob şi Ioan. Sfântul Grigore Palama, pe care îl prăznuim în a doua duminică din Postul cel Mare, a susţinut prin adevăr biblic adevărul conform căruia lumina în care a apărut Mântuitorul pe Muntele Tabor a fost o lumină dumnezeiască care nu avea nici o legătură nici cu cea a lunii, nici cu a soarelui şi nici cu altă  lumină creată sau percepută de om, numind-o „necreata lumină”.

Prima biserică a fost construită aici pe Muntele Tabor de către împărăteasa Elena în secolul IV. Biserica ortodoxă cu hramul Schimbarea la Faţă de pe  Muntele Tabor a fost înălţată de doi români care au şi vieţuit aici un timp. Din păcate nu au mai venit alţii care să continue viaţa duhovnicească. În prezent aparţine greco-catolicilor şi are vieţuitoare maici românce. Înainte de a intra în frumosul așezământ ne oprim la pangar unde, o maică ne zâmbeşte bucuroasă când ne aude vorbind româneste. Admirăm sfântul lăcaş care, aşa cum ne explică părintele ghid, are trei altare, lucru mai rar întâlnit în tradiţia ortodoxă. Astfel altarul central este închinat Mântuitorului Iisus Hristos, iar cele laterale prorocului Ilie şi dreptului Moise. În cele laterale se slujeşte o dată pe an în zilele de prăznuire a celor doi prooroci. Ghidul ne arată o icoană a Maicii Domnului mai deosebită despre care ne spune că ar fi fost găsită într-o sticlă pe malul mării. 
Pare a fi făcută pe o foaie de ziar și are în centru pe Maica Domnului iar pe margini un chenar cu scene biblice şi figuri de sfinţi. Se numeşte Maica Domnului „Trandafirul neveştejit.” Mulţimea de bijuterii din aur şi argint precum şi pozele lăsate sunt dovada multor vindecări miraculoase care s-au petrecut acolo. Ieșind în curte să privim grădina, cactuşii și palmierii, am dat peste cele trei “colibe ” construite pentru a ilustra cuvintele Sfântului Petru care i-a spus Mântuitorului “vom face trei colibe, una pentru Tine, una pentru Moise şi alta pentru Ilie.”
Cea mai mare minune petrecută aici a fost Schimbarea la Faţă a Domnului Iisus Hristos când „a strălucit Faţa lui ca soarele iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 2)
Lumina în care a fost învăluit Iisus în Muntele Tabor este prefigurarea celei în care vor fi învăluiţi oamenii care vor învia, „drepţii vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui meu”
(Matei 13, 43)
 În fiecare an, în data de 5 spre 6 august (calendarul pe stil vechi), la sărbătoarea Schimbării la Faţă (18 spre 19 august pe stil nou), în timpul Sfintei Liturghii coboară deasupra Muntelui Tabor un nor care vine dinspre Nazaret şi se aşează deasupra bisericii exact atunci când se cântă Heruvincul. Acei care se află acolo, în acea noapte, sunt martorii acestei minuni care se repetă în fiecare an.
Toată lumea se bucură de coborârea norului ce se desface în mii de mingi de nor pe care le poţi atinge. În aer e un miros nepământesc de brad şi de tămâie iar cei care au asistat la coborârea norului povestesc că au avut o stare de fericire absolută, greu de descris în cuvinte.
În Muntele Tabor, Mântuitorul a vindecat copilul lunatec adus în fața Apostolilor de către tatăl său, care n-a putut fi vindecat de aceștia. Întrebat fiind de ce ei (Apostolii) nu au reuşit, Iisus le-a spus  că „acest neam de diavol nu iese decât cu post şi cu rugăciune,” oferindu-ne şi nouă soluţia vindecării de patimi şi de slăbiciuni. Această poruncă a postului şi a rugăciunii, însuşi Mântuitorul a primit-o de la Duhul Sfânt care l-a trimis în pustie, pe Muntele Carantaniei să postească. Aici a fost ispitit de diavolul prin cele trei încercări; pofta trupului, pofta ochilor, trufia vieţii.
Din curtea bisericii se vede localitatea Nain,
locul unde Mântuitorul a intrat în cetate şi a întâlnit cortegiul funerar care însoțea o mamă văduvă şi plină de durere ce ducea la groapă unicul fiu spre a-l îngropa. Arătându-şi dragostea şi mila dar şi puterea Sa dumnezeiască a înviat pe fiul văduvei din Nain. Ascultând despre cele făcute de Iisus pentru a alina suferința unei mame m-am gândit cum noi, oamenii acestor timpuri,alergăm la mila şi ajutorul lui Dumnezeu când necazurile și neputințele ne doboară şi cum primim de fiecare dată mângâiere. Despre viaţa acestei văduve şi despre schimbarea oamenilor care au fost martorii acestei întâmplări ne-a povestit părintele Roman.
- Văduva, o femeie frumoasă, locuia în Endor. Era căsătorită şi avea un fiu. Primarul acelei localităţi voia să profite de ea şi l-a trimis pe soţul acesteia la muncă silnică unde a şi murit. Femeia a plecat în căutarea lui. L-a găsit legat de o stâncă şi uscat. În locul acela era o apă în care a căzut copilul şi fiind frig noaptea, s-a îmbolnăvit. De la această boală i s-a tras şi moartea. Întoarsă la Endor, neînduplecată în fața insistențelor primarului, acesta a pus să-i dea foc la casa în care locuia. Văduva îşi câştiga cele necesare traiului ţesând la războiul care a ars odată cu casa. Luându-şi fiul bolnav, lipsită de cele necesare traiului, a plecat în Nain unde a întâlnit o familie de oameni vârstnici care i-a primit în casa lor. Datorită bolii, fiul femeii văduve a murit. În drum spre locul de îngropare l-au întâlnit pe Iisus care l-a înviat pe tânărul mort. Localitatea Nain era aproape de Nazaret. Văduva din Nain s-a întâlnit de mai multe ori cu Maica Domnului Iisus, care cunoscându-i viaţa a ajutat-o. Dreptul Iosif, bărbatul Mariei i-a făcut femeii un alt război de ţesut. În semn de recunoştinţă pentru tot binele ce i s-a făcut aceasta a ţesut o cămaşă dintr-o singură bucată, pe care i-a dat-o Mântuitorului când a mers la Nazaret. Primind –o Iisus a spus “ această cămaşă va fi pătată cu sângele meu” proorocind patimile pe care avea să le primească în curând. Ea se află în prezent la o biserică din Franţa-Marsilia. Fiul văduvei pe care Hristos l-a întors din moarte ca să fie sprijin mamei sale, când a murit și a fost înviat era în vârstă de 18 ani. Asemenea oricărui tânăr avea o prietenă pe care voia să o ia de soţie. Impresionat de minunea învierii sale, dar şi de cuvintele Mântuitorului ce propovăduia credinţa cea adevărată, băiatul pleacă spre Capernaum şi îi urmează acestuia însoţindu-l împreună cu prietena sa pe Drumul Crucii la Patimile pe care le-a îndurat. Cei doi tineri s-au făcut propovăduitori ai cuvântului Domnului primind mucenicia şi devenind sfinţii Tomas şi Daria. Iată aşadar unul dintre nenumăratele exemple de oameni care s-au lepădat de toate cele lumeşti  urmând învăţăturile lui Hristos.