Père, ouvre-moi la porte
Mon Père des cieux me manque,
Me manques ses reproches,
Me manque l'Eden d'où
Adam et Eve et les hommes ont disparus.
Je m'ennuie de mon Père saint
Et je pleure agenouillé.
À la porte du ciel verrouillée,
Qu'il fait froid et venteux sur terre!
Père, ouvre-moi la porte
Un instant juste pour me réchauffer.
Pour échapper à l'enfer terrestre.
Pour t'écouter, s'il te plaît,
Ouvre-moi la porte!
Mon Père des cieux me manque,
Me manques ses reproches,
Me manque l'Eden d'où
Adam et Eve et les hommes ont disparus.
Je m'ennuie de mon Père saint
Et je pleure agenouillé.
À la porte du ciel verrouillée,
Qu'il fait froid et venteux sur terre!
Père, ouvre-moi la porte
Un instant juste pour me réchauffer.
Pour échapper à l'enfer terrestre.
Pour t'écouter, s'il te plaît,
Ouvre-moi la porte!
Tată deschide-mi poarta
Mi-e dor de Tatăl meu ceresc
Mi-e dor de-a Lui mustrare,
Mi-e dor de Edenul din care
Adam şi Eva cu tot neamul lor lipsesc.
Mi-e dor de Tatăl meu cel sfânt
Şi plâng îngenunchiat
La poarta Raiului ce e încuiată
Că-i frig şi bate vântul pe Pământ!
Tăticule, deschide-mi poarta
O clipă doar să mă-ncălzesc.
Să fug din iadul cel lumesc.
Am să te-ascult, te rog,
Deschide-mi poarta!
Mi-e dor de-a Lui mustrare,
Mi-e dor de Edenul din care
Adam şi Eva cu tot neamul lor lipsesc.
Mi-e dor de Tatăl meu cel sfânt
Şi plâng îngenunchiat
La poarta Raiului ce e încuiată
Că-i frig şi bate vântul pe Pământ!
Tăticule, deschide-mi poarta
O clipă doar să mă-ncălzesc.
Să fug din iadul cel lumesc.
Am să te-ascult, te rog,
Deschide-mi poarta!
de Dorina Stoica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu