"Nostalgie si haz" - de Simion Bogdanescu

                                                                     "Raiul in care am fost" - editura Sfera Barlad  2011

Amintirile din copilarie intodeauna reverbereaza in sufletul si in memoria omului ca o stea polara a neantului resimtit, redonat, retrait si nu au o decisiva si nostalgica semnificatie decat in individualitate. Proiectii reductioniste in ultima instanta, cunoasterea si recunoasterea clipelor dintai nu pot fi valorificate decat de eul singular, empiric. Orice alta interventie decat subiectivismul propriu devine inutila si insensibila. Nu putem rechema propriul trecut decat individual.
Fiecare om, ajuns la pragul de sus al varstei se intoarce cu strangere de lacrima si inima, in interiorul constiintei de sine, care pentru toti ceilalti ramane de piatra. Sigur este ca toate aceste trairi in regressus pier nestiute in Univers "Caci si uitatea e scrisa-n legile omenesti" afirma o romanta autohtona.
Este si cazul Dorinei Stoica si al scrierii sale de fata, "Raiul in care am fost"! Privindu-si propria nastere ca o "minune" autoarea puncteaza intamplari veridice cu o sinceritate dezarmanta si naiva asa cum, de altfel este copilaria tuturor. Fetita de la oras, are totusi prilejul de a copilari "la tara" in raiul gradinii si al casei bunicilor, si se incanta de placeri naturiste, la umbra rotitoare a nucului patriarhal, traieste patanii, si are dese exercitii de imaginatie, proiectandu-se in ingenuitate ca T. Arghezi. "Fa-te suflete copil/ Si strecoara-te tiptil / Prin porumb cu mot si ciucuri / Ca sa poti sa te mai bucuri."
Marturisire sincera de care se lasa cuprinsa si autoarea si cartea ei, o lucrare de taina a celor de odinioara simtite cu fragezime si incantare.:"...imi placea sa umblu prin porumbul din spatele casei casei si sa impletesc matasea de porumb, blonda sau roscata, imaginandu-mi papusi minunate, cu cosite matasoase sau zane bune din povesti".
In general, e o proza scurta, sentimentala, uneori cu trasaturi accentuat realiste, alteori fulgerata, ici, colo de scantei poetice, mai ales acelea generate de eresurile transmise de bunici (cum ar fi episodul cu sarpele casei sau supertitia de a junge "acolo unde incepe curcubeul").
Naratiunea curge fiersc si liniar, fara complicatii. Dialogul este simplu si candid, descrierile usor poetizate. Introducerea "povestilor" auzite de la bunica reprezinta o incercare firava de povestire in rama.
Atitudinea in fata vietii copilaresti e cand nostalgica, "serioasa", cu segvente crestin-ortodoxe, cand hazlie ca sa tempereze gravitatea prin umor.
In intregime aceasta carte intitulata semnificativ "Raiul in care am fost" se situeaza meritoriu intre nostalgie si haz.
                                                                                                       
                                                                                                        Simion Bogdanescu aprile 2011