O muzica stinsa, interiorizata, ca un ecou tarziu din lirica poetului francez Paul Verlaine, circula prin versurile acestei carti botezate simplu, - Daruri, apartinand autoarei berladnice Dorina Stoica. Este un melos timid, si sincer, simplu, desprins din ritmurile ascunse ale inimii si din fluxul constiintei religioase: "Sunt zile in care sunt struna/ pe care se canta discret,/ o muzica lina, sfanta,/ asemenea unui sonet."
Eul sau liric, situat intre ipstazele romantice si simboliste, penduleaza, tematic intre IUBIRE si CREDINTA, acestea fiind sustinute de motive poetice adecvate: ingerii, toamna destramata de frunze, misterul noptii și al zorilor, fiorul stelar, apa sfintita, icoana, sfintii. Toate se supun, imaginar, hierofoniei supreme- Dumnezeu -in fata caruia isi incredinteaza iluziile pierdute si penitenta: "ma voi ascunde/ in cochilia stramta/ a propriilor vise,/ voi fugi./ sa nu ma poata nimeni prinde/ si...voi sfarsi,/ mestiuta de nimeni,/ o anonima spanzurata/ cu franghia timpului/ de ABISE/."
Fara a ne propune dislocari sintactice indraznete, fara a cutremura constiinta cititorilor posibili cu accente de neliniste metafizica, fara a ne bantui fantezia cu stari vizionare ca rezultat al degradarii tuturor simturilor, poeta Dorina Stoica isi rosteste in singuratate trairea lirica discreta ca rugaciunea.
Simion Bogdanescu 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu