marți, 26 februarie 2013

Impresii de cititor

Am parcurs această carte cu marea curiozitate de a descoperi esenţa fiecărei pagini în care autoarea a reuşit să transmită într-un mod cu totul remarcabil trăirea intensă a unei epoci despre care majoritatea celor care au trăit-o şi au beneficiat din plin de privilegii, din meschinărie, nu vor să vorbească sau să-şi amintească.
Comunismul a provocat grave traume atât celor ce au fost persecutaţi, calificaţi drept duşmani ai poporului pentru convingerile lor politice diferite sau pentru originea lor, dar şi celor ce au fost transformaţi, cu voie sau fără voie, în instrumente de execuţie a sarcinilor trasate, chiar dacă au fost
privilegiaţii sistemului.
Personajul principal al volumului, primăriţa, un caz real, este unul dintre acele puţine exemple de persoane care a avut curajul să-şi destăinuie experienţa de viaţă constând în marea transformare a identităţii unui om născut să fie altfel, să aibă alte aspiraţii.
Cartea trebuie citită şi recitită pentru a înţelege sensul real al expunerii experienţei de viaţă a unui om care doreşte să atragă atenţia într-un mod admirabil de sincer şi de simplist asupra monstruozităţii reale a ceea ce a însemnat în esenţa lui comunismul, regim diabolic într-o preocupare permanentă de a distruge sau de a anihila personalitatea fiecărui individ.
Comuniştii aveau nevoie de omul marionetă, care trebuia doar să execute ceea ce se dispunea, fără să-i se permită reacţii sau opinii.
Chiar dacă nu conştientizează sau nu recunosc, sunt încă foarte mulţi acei favoriţi, adică executanţii devotaţi ai vechiului regim, care au rămas cu adevărate sechele, irecuperabili şi neadaptabili regulilor democraţiei , crezând că totul li se cuvine sau că sunt cu adevărat cineva pentru slugărnicia cu care au
servit partidul odinioară, deşi au pus în aplicare cele mai josnice mijloace pentru a fi în frunte.
Ca persoană ce am studiat mii de documente din Arhivele Statului privind instalarea puterii comuniste în perioada 1944-1950 într-un oraş cu o valoroasă tradiţie culturală, am rămas cu adevărat cutremurată de maniera socio-psihologică în care s-a acţionat, etapă cu etapă, precis şi insistent pentru construirea noii societăţi. Similar s-a acţionat în fiecare localitate, oricât de mică ar fi fost ea, prin urmare, primăriţa este unul din „n” exemplele de succes ale „epocii de aur”. Ceea ce nu au putut anticipa în cazul personajului nostru făuritorii epocii înfloritoare, a fost tocmai această zi a „judecăţii”când adevărul este consemnat pentru eternitate.
Multe din trăirile personajului principal al cărţii în raport cu semenii sunt definitorii perioadei prezentate cu o precizie şi o elocvenţă dezarmantă. Este absolut impresionant modul în care scriitoarea Dorina Stoica a reuşit să surprindă secvenţele care să definească în profunzime transformarea societăţii, impunerea femeii în viaţa publică şi politică conform modelului Elena Ceauşescu. Sistemul de relaţii, micile afaceri la negru, preocuparea permanentă a celor din jur de a fi mereu atenţi la gesturile semenilor, la preocupările pe care le au aceştia şi la modul în care îşi trăiesc viaţa clipă de clipă, indică gradul de pervertire a omului lipsit de personalitate şi de demnitate.
Cartea mai are meritul deosebit de a ne prezenta evoluţia şi transformarea satului românesc dintr-unul sărac, în unul prosper, de unde toată lumea avea dreptul să se îndestuleze pentru că totul era al obştii.
Pentru a înţelege de ce în existenţa unei societăţi nu trebuie să se mai repete greşeala instaurării unui regim dictatorial, alături de cărţile documentare, elaborate strict conform regulilor de specialitate, se impune existenţa unui număr cât mai mare de astfel de cărţi în care să se consemneze cât mai corect şi obiectiv mărturiile celor ce au trăit experienţa de tristă amintire numită comunism.
Numai astfel noile şi viitoarele generaţii vor putea înţelege dramele existenţiale ale semenilor care au avut neşansa de a se fi născut şi trăit epoca comunistă, aparent prosperă şi înfloritoare, dar distructivă în esenţa ei numită identitatea individului, lipsit complet de libertatea de a gândi şi de a semanifesta în conformitate cu aspiraţiile lui.
Noua carte a scriitoarei Dorina Stoica o aşteptam demult. Autoarea merită respectul şi preţuirea noastră pentru curajul şi strădania de a-şi aduce contribuţia la cunoaşterea reală a comunismului.
Geta Modiga